Archive for decembrie 2018

Cu delfinii pe muntele Parnas (jurnal de călătorie)

decembrie 29, 2018

IMG_6605.JPG

Anul acesta am făcut câteva călătorii de excepție, datorită unor conferințe sau proiecte literare în care am fost implicată: am ajuns în Tunisia cu Phantasma – Centrul de Cercetare a Imaginarului (într-o călătorie magică în deșert, la Ong Jmal și Chat Jredi), apoi la Bari (și în minunatele orășele Lecce, Ostuni, Galipoli), apoi la Sofia, nu în ultimul rând, în vacanța de vară, în Creta (unde am coborât de pe munte în laguna Balos, cel mai înspăimântător de frumos loc lângă mare pe care l-am văzut vreodată).

IMG_6829.JPG

Dar cea mai omenească și metafizică (în același timp) și cea mai împărtășitoare călătorie pe care am făcut-o a fost aceea la Delphi (la sfârșit de octombrie), cu tatăl meu Domițian, care mi-a recitat pe tot parcursul drumului din Blaga, Arghezi, Eminescu, Sapho. Iată jurnalul acestei călătorii publicat acum în Dilema veche:

https://dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/cu-delfinii-pe-muntele-parnas

 

Reclame

O lume întreagă

decembrie 27, 2018

Vara grecească în casă (scoicile și cochiliile aricilor de mare & Co), iarna afară – dar deocamdată e bine, se împacă între ele. Apoi trandafirul pustiului, piatra omphalos (imitată), statuete ale sufletului (reconstituite), derviși, măști africane, soldați chinezi din morminte, stâlpi totemici în miniatură, rozetă din calcar de Lecce, scoici din Dubai, cufărul cu pietre semiprețioase, protectori de toate soiurile. O lume întreagă.

IMG_1145

Un submarin ajuns la vârsta de 11-12 ani

decembrie 19, 2018

AndreiExplicind

(Andrei în vervă explicativă la Sibiu)

La 20 decembrie e născut unul din prietenii mei speciali, poetul-prozatorul-eseistul ludic-realist flowerpower (dar și postsuprarealist, uneori) Andrei Codrescu, prilej ca să scotocesc prin computer și să găsesc fotografii inedite de la lansarea sibiană, dar și de la cea clujeană din 2007 a cărții delicioase pe care am scris-o împreună – „Submarinul iertat” (ediția I, Brumar, 2007; ediția a doua, Charmides, 2017).

PianistaFloriGalbene

(Sibiu, verva mea repondentă)

Iată începutul poemului la care am fost co-pilot alături de Andrei:

„de multă vreme am simţit nevoia să mă scobor într-un submarin scufundat
să mă înec în el de bunăvoie dar nu singură ci cu un alt idiot beat
veşmintele să mi le simt ca pe nişte îngeri umezi cu buze tăiate
părul să mi se facă un taifun cu mister cârlionţat
doar alături de alt idiot submarinul acesta scufundat
ar fi fost de fapt un submarin iertat
dar iertat de cine la naiba
de dumnezeu de animale de obiecte de alte făpturi cu miros neelucidat
nici eu n-aveam habar şi haleluiam cu iertarea în gât
gâfâind să mă închid în acel submarin scufundat.”

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(la Sibiu, în Art Cafe, citind din vehicolul nostru)

ClujSubmarinLansat oct 2007

(în Clusium, la Facultatea de Litere, unde am citit cartea integrală)

Și iată ediția a doua, mult adăugită (cu vreo 200 de pagini în plus), apărută în 2017 la Editura Charmides.

Submarinul_iertat_coperta I si IV

Pangolin (In. Fuzion)

decembrie 16, 2018

IMG_1150.JPG

IMG_1152.JPG

Invitată de Simona Popescu, am scris un poem post-suprarealist pentru experimentul interarte numit In. Fuzion = Buziaș 200, care tocmai a apărut la Timișoara, tipărit într-un volum elegant (coordonat de Sofia Ovejan și Asociația Culturală Montage). M-am aflat într-o companie intergeneraționistă alături de Nora Iuga, Matei Vișniec, Robert Șerban, Iulian Bocai, Andrei Ruse, Marin Malaicu-Hondrari, Marcel Tolcea, Simona Popescu, Robert Gabriel Elekes, Șerban Foarță, plus 14 artiști plastici.

 

PANGOLIN

 

M-am gândit uneori cum ar fi un vapor răsturnat,

zărit pe dedesubt, pe uscat,

cu toată lemnăria lui ca o biserică gotică,

cu disciplina de colegiu a bârnelor, cu făclii ori scintilații,

cu bule de lumină care nu se sparg dacă le împungi cu degetul,

de parcă ai trăi într-o cabină de probă.

Un somnambul umblă în podul casei,

asta e amintirea pe care o avem cu toții când nu putem adormi.

Somnambulul e un pangolin,

deși platoșa alungită nu i se zărește.

Pășește pe fundul unui vapor răsturnat

cu eleganța unui marchiz exilat,

un desperado fără ochean sau lentile de contact,

baloanele de săpun de la picioarele lui

sunt un explozibil de pe planeta Saturn.

Desigur acest pangolin rătăcitor poate a fost zărit cândva de Gellu Naum,

pe vremea când pohetul locuia în vapoare, corăbii, pirogi răsturnate,

pe care scria marca de fabricație ȘAIZUB.

Dacă l-aș scotoci de aproape pe omul-pangolin-pelegrin

m-aș înfrica de armurile lui și de toate paravanele

pe care le duce-n spinare,

dar de departe, călcând pe bârne, el se vede

ca un atom frumos, ca un faimos electron în surghiun,

el e bosonul Higgs care încă își caută visul primar,

cu ierbivore sfinte pe-o pajiște cosmică

în care războaiele sunt niște noțiuni dispărute,

căzute prin buzunarele rupte ale pantalonilor de iarnă.

E vară acum și domnul Pangolin ar vrea

să înființeze o țesătorie care să-i vindece pe lunatici.

Îl privesc de departe ca pe un înger-custode

ce trebuie să aibă grijă chiar de el însuși

și îi scriu un răvaș înfipt într-un borcan cu marmeladă:

Păzește-te, domnule Pangolin,

păzește ce ai de păzit și fă rai din ce ai!

(o frază pe care Dan Stanciu ne-a șoptit-o tuturor în grădina lui Naum,

în vreme ce bolboroseam cu alți poheți un mic „cadavru delicios”).

Dar eu mă gândesc acum la acest teritoriu semi-inventat numit ȘAIZUB,

la zodia de care aparține fiecare literă cusută pe platoșa domnului Pangolin,

un ins solitar, nu-i așa?

care vrea să atingă văzduhul apropiat cu o umbrelă

sau cu un baston de sticlă

(am avut un astfel de baston de epocă, dar Erji l-a spart din greșeală,

pe când căuta cuiburi pitite de paianjen).

În zona de jos a picioarelor domnului Pangolin,

cineva a scris  o altă scriptură care începe așa cum încep lucrurile întotdeauna:

XYZ, rocada între litere o poate face și un nou-născut,

la urma urmei fiecare din noi ne numim XYZ,

am trăit în XYZ, am murit în XYZ și poate vom învia

sau chiar am înviat în XYZ.

Păsări vagi într-o acuarelă traversează o singură punte purpurie.

Și eu am folosit cândva cuvântul pangolin într-o carte de joacă,

mi-a zis prietena mea (de la maturitate spre bătrânețe) Simona Popescu.

Florin Balotescu știa și el de vrednica jivină cu platoșa sa minunată,

de unde se vede că poheții cunosc cele mai multe sălbăticiuni

înrudite cu tapirii și ornitorincii.

Dar să mă întorc acum la ȘAIZUB.

Un teritoriu misterios unde Nora Iuga a alunecat în iarbă,

vrăjită de un meci nocturn de fotbal,

o zonă unde porumbeii sunt portocalii,

o regiune unde amiaza are miros de prăjitură de casă,

un estuar al castanilor care favorizează halucinația off line,

o tranziție între granițele clandestine

pe care nu oricine vrea să le recunoască.

Pangolin, parola mea de ieșire din lumea ireală și interzisă,

iată, m-am întors acum printre muritori și obiecte concrete,

lângă containerul diurn.

Dar, oare, e mai adevărat astfel?

NON.

Dimov neogotic

decembrie 15, 2018

47157612_2176608592596434_1908051071062769664_n

Leonid Dimov (1926-1987), un poet minunat, egal valoric cu Gellu Naum, Nichita Stănescu, Mircea Ivănescu.
Eseul meu despre dimensiunea neogotică în poezia lui Leonid Dimov a fost publicat, în limba engleză, în revista Caietele Echinox nr. 35, numărul fiind coordonat de profesorul Giovanni Magliocco de la Universitatea din Bari. Iată linkul la întregul număr (eseul meu se găsește la paginile 334-346).

http://phantasma.lett.ubbcluj.ro/?page_id=6292&fbclid=IwAR2_UnonBEw0164gvOxxSTFju6Rjoy1MaZRrPaGvCYpD_BF0-1stcYyaiik

 

De la Sebastian în vis la Transparența

decembrie 13, 2018

cu Radu dec 2018

Când am citit Sebastian în vis, cartea de poeme aproape delirioniste a lui Radu Vancu, am simțit o comuniune ludico-onirică și melancolico-inventivă cu autorul sibian, ucenic ivănescian, pro-ezrapoundian. Romanul de acum, Transparența, e psihedelic, faustic (chiar cu insighturi neogotice) și sud-american (în sens post-Bolano). O provocare iscusită la trecerea dintre ani.

Noi credem în literatură ca în Dumnezeu. Ba chiar mai mult.

(în fotografie, eram gravi întrucât îl ascultam atenți pe Alex Goldiș vorbind despre roman)

2 cărți pe masă

decembrie 10, 2018

Cu 2 cărți pe masă, lecturi, dialog, polemici, comuniune. Londohome – București, 7 decembrie 2018 : „Scrisoare către un prieten și înapoi către țară” (Rux Ces) & „Cântec de leagăn pentru generația mea”‘ (Cosmin Perța). Oamenii au vorbit, au tăcut, au auzit, au fumat, au băut, au polemizat, au recitat.

Bucuresti dec 2018 - 1.jpg

Poete - dec 2018

Cu Raul si Adina

 

Arterele poematice

decembrie 9, 2018

Raul Popescu despre poemul-manifest „Scrisoare către un prieten și înapoi către țară” – în Literomania.

„Splendid în strigătul său de disperare, terifiant prin mesajul său, emoționant prin imaginile sale, poemul Ruxandrei Cesereanu este o apariție inedită în peisajul literar românesc de astăzi. /…/

„Scrisoare către un prieten și înapoi către țară…” este un poem scris la cald (sau la rece, dacă ținem cont de vremea de iarnă în care au avut loc protestele ce l-au inspirat). Este un poem viu și actual (atât din punct de vedere colectiv, cât și din punct de vedere personal). Pulsul său este unul alert. Sângele care îi circulă prin vene clocotește, lovind puternic arterele poematice. Contextul politic actual din România nu mai are nevoie de nicio prezentare. Îl cunoaștem cu toții, chiar dacă din perspective poate total opuse. Acest context nu este doar un simplu pretext al poemului, ci constituie chiar inima acestuia, o inimă revoltată și îndurerată.”

Textul întreg se găsește aici:

Mereu ne mișcăm (individual și colectiv) între antiutopie și utopie

decembrie 8, 2018

Ca autor și făptură umană, am asumat atât o dimensiune melancolică legată de lipsa de noroc a țării în care trăiesc, cât și o dimensiune de credință (și nădejde) în ce ar putea fi țara mea cândva. Mereu ne mișcăm (individual și colectiv) între antiutopie și utopie, asta este România!

(un dialog scurt la care m-a provocat, prietenește și iscoditor, Andra Rotaru, pentru a doua oară)

https://blog.carturesti.ro/cu-istoria-romaniei-nu-te-joci-mai-ales-cu-latura-ei-tragica/

 

10 minute de Submarin iertat (mic poem simfonic)

decembrie 6, 2018

Forgiven_Submarine_Bow_Image.jpg

https://soundcloud.com/shane-monds/forgiven-submarine

Linkul de mai sus conține poemul simfonic (de 10 minute) al tânărului compozitor american Shane MONDS, care a fost prezentat în premieră la Seattle (cântat cu Shepherd School Orchestra la Rice University), la 30 noiembrie 2018, lucrarea sa muzicală pe baza cărții Submarinul iertat, volumul experimental de poezie scrisă de mine împreună cu Andrei Codrescu. Iată prezentarea din broșura concertului (la care au asistat 1200 de spectatori).

Presentation

Submarinul Iertat (Forgiven Submarine) was written in Romanian by email by Ruxandra Cesereanu, a well-known Romanian poet, founder of the Oneiric Movement (Dream School) and Andrei Codrescu, an American poet born in Romania who emigrated to the U.S and started writing in English at the age of nineteen. The two poets explored a language that was both current and forgotten by means of this mysterious „submarine.” When it was late night in New Orleans it was daytime in Transylvania, and vice-versa. The poets wrote in a trance of insomnia, alternating voices as „woman” and „man,” often switching genders. The lush imagery and unusual method resulted in a book first published in a limited de-luxe edition in Romania by Editura Brumar, then in English in Andrei Codrescu’s translation, by Black Widow Press. This unique experiment across languages and time-zones was highly praised and awarded in Romania, and it is often cited as an iconic fin-de-millenium experiment.

Shane Monds : Having been drawn to this work for nearly a decade, I considered setting it as a collection of songs. However, because the language is so unique and independent on its own, I found that I was better able to capture its atmosphere in an instrumental medium. I opted to create an orchestral work (similar to a tone-poem) wherein I channel the series of tableaus where small threads of imagery morph kaleidoscopically before the reader, evoking a sort of mythological (and psychedelic) delirious trance state. I hope to successfully render this poem’s distinctive surrealism; its dreamlike and often disturbing illusions; its strangeness, splendor, depth, and seductive power; and its rapidly shifting worlds that are tethered with complex and mysterious visions.

(fotografia este din concertul care a avut loc în 30 noiembrie 2018, la Seattle)