Un submarin ajuns la vârsta de 11-12 ani

(Andrei în vervă explicativă la Sibiu)

La 20 decembrie e născut unul din prietenii mei speciali, poetul-prozatorul-eseistul ludic-realist flowerpower (dar și postsuprarealist, uneori) Andrei Codrescu, prilej ca să scotocesc prin computer și să găsesc fotografii inedite de la lansarea sibiană, dar și de la cea clujeană din 2007 a cărții delicioase pe care am scris-o împreună – „Submarinul iertat” (ediția I, Brumar, 2007; ediția a doua, Charmides, 2017).

(Sibiu, verva mea repondentă)

Iată începutul poemului la care am fost co-pilot alături de Andrei:

„de multă vreme am simţit nevoia să mă scobor într-un submarin scufundat
să mă înec în el de bunăvoie dar nu singură ci cu un alt idiot beat
veşmintele să mi le simt ca pe nişte îngeri umezi cu buze tăiate
părul să mi se facă un taifun cu mister cârlionţat
doar alături de alt idiot submarinul acesta scufundat
ar fi fost de fapt un submarin iertat
dar iertat de cine la naiba
de dumnezeu de animale de obiecte de alte făpturi cu miros neelucidat
nici eu n-aveam habar şi haleluiam cu iertarea în gât
gâfâind să mă închid în acel submarin scufundat.”

(la Sibiu, în Art Cafe, citind din vehicolul nostru)

(în Clusium, la Facultatea de Litere, unde am citit cartea integrală)

Și iată ediția a doua, mult adăugită (cu vreo 200 de pagini în plus), apărută în 2017 la Editura Charmides.