Archive for Aprilie 2009

Entry for April 30, 2009

Aprilie 30, 2009


Bătălia pentru poezie (2)


15 aprilie 2009 este ziua de colindat prin locurile beatnice din New York, în East Village, Andrei Codrescu fiind stalker. Ajungem, însă, şi prin locuri îndeajuns de ciudate, care nu sunt legate neapărat de căutarea noastră: de pildă, parcul unde a jucat şah Marcel Duchamp, vreme de douăzeci de ani, după ce a renunţat la suprarealism. Sau Caffé Reggio (pitorească şi cu un samovar uriaş) unde obişnuia să stea Joseph Brodski (m-am dus ţanc la masa lui Brodski, fără să ştiu că este locul lui!). Am adăstat la răspântia unde Ted Berrigan (celebrul poet şi magistrul recunoscut al lui Andrei) stătea rezemat de stâlp şi ţinea prelegeri despre poezie. Codrescu îmi vorbeşte cu tandreţe şi fascinaţie despre el ca despre un Socrate hippiot. În apropiere se află şi micul bar unde Leon Troţki servea un soi de colţunaşi americani cu smântână şi sos de mere (drept care gustăm şi noi, just for fun). Ajungem şi la casa unde au locuit Ted Berrigan şi Alice Notley (cea mai profundă poetă americană actuală, în opinia lui Codrescu) şi unde discipolii soseau la patru dimineaţa cu o pâine şi unt de arahide, ca să fie ceva de îmbucat în casa poeţilor săraci, dar iluminaţi şi mentori pentru ucenicii lor. Apoi ajungem şi la casa unde a locuit Allen Ginsberg. Trecem pe lângă sala de concerte unde au cântat prima dată la New York câţiva uriaşi: Hendrix, Morrison, Velvet Underground. Primesc cadou, dintr-un magazin la faţa locului, CD-uri cu recitative din Ginsberg, Kerouac, Burroughs, Gary Snyder, Lucien Carr, Ferlinghetti, Anne Waldman, Peter Orlovsky, Patti Smith, Kenneth Patchen, Charles Bukowski. Apoi ajungem la biserica St. Mark’s, unde vom citi şi noi seara şi unde Andrei profeţea că vom fi vegheaţi de duhurile atâtor poeţi celebri care au citit acolo. Mai rătăcim prin librării, apoi revenim la St. Mark’s pentru lectură: aici am citit altceva din Submarinul iertat, anume polemica dintre pianistă şi beatnik; în sală erau vreo patruzeci de boemi şi nu numai, care s-au amuzat şi ne-au secondat cu tot soiul de comentarii în surdină. Cum citeam, însă, într-o biserică, nu ne-am putut lungi la taclale, aşa că după lectură şi autografe, ne-am mutat la barul de peste drum, numit Telefonul, ca să socializăm. Un ciudat numit Adam a venit la noi şi ne-a spus că a halucinat toată noaptea citind Forgiven Submarine!

Entry for April 28, 2009

Aprilie 28, 2009

Bătălia pentru poezie (1)

Aprilie 2009 avea să prilejuiască pentru mine o frumoasă bătălie pentru poezie în America, alături de co-pilotul Andrei Codrescu, celălalt autor al Submarinului iertat, cartea noastră experimentală publicată de Editura Brumar în 2007, în limba română, şi apărută în limba engleză la Black Widow Press, în America, în traducerea co-pilotului.

Am ajuns la New York în 13 aprilie, când la Biblioteca Publică din NYC Andrei avea să participe la un talk-show alături de un alt scriitor, Henry Alford (îmbrăcat într-un halat ostentativ!), şi de entertainer-ul Paul Holdengraber, secondaţi de inspirata artistă plastică Flash Rosenberg (ornată cu vreo douăzeci de carioce atârnate la gât, carioce topindu-se în timp pe bluza-cearceaf a artistei!) şi de tricksterul Rada Dada (îmbrăcat în bermude şi cu tunică acoperită de false medalii militare), colindând prin sală cu un cap împăiat de gâscă, pe care şi eu ajung, la un moment dat, să îl ţin în palmă. A fost un performance de succes, cu chiote, râsete, ironii, hâtroşenii etc, unde miezul a fost legat de noua carte a lui Andrei, PostHuman Dada Guide!

A doua zi, 14 aprilie, colind cu Andrei prin câteva din locurile cheie ale metropolei: Times Square, Empire State Bulding, dar mai ales Chelsea Hotel (omfalos al boemei de altădată, unde au locuit Dylan Thomas, Arthur Miller, Thomas Wolfe, dar şi faimosul basist Sid Vicious -de la Sex Pistols-, Leonard Cohen, Jim Morrison etc.). La Chelsea Hotel avem şansa să dăm nas în nas cu cea mai veche rezidentă: Bettina, locuitoare de o jumătate de secol în locul cu pricina, ea însăşi artistă plastică. Admirăm pereţii înţesaţi de picturi ai hotelului preschimbat aproape în muzeu de artă. Seara aveam lectură la Institutul Cultural din New York. Citim din prima parte a cărţii şi feed-back-ul din sală vine imediat: întrebări despre stilul psihedelic, despre cum am scris la patru mâini, despre tehnici şi negocieri între cei doi autori.

Entry for April 25, 2009

Aprilie 25, 2009

real woman (2)

come on baby a real woman te aşteaptă la răspântie. stă sprijinită de un felinar. nu fumează pentru că îi curge sânge din nas. dar are alte vicii cu luciu. ea scrie poezie şi nu se mai satură. dansează şi nu se mai satură. mănâncă ciocolată şi nu se mai satură. come on baby sărut-o ca să se sature. să nu mai creadă că este viceregină. ea scrie multă poezie. are acasă şapte pixuri împăiate. ea ştie că este obiect psihic de lux. vino cu motocicleta şi du-o departe pe viceregina cu buzele rujate. noaptea s-a dus cu ziua laolaltă. nu a mai rămas nimic de spus. light my fire.

Entry for April 24, 2009

Aprilie 24, 2009

Din periplul american, iata cum arată Times Square la 14 aprilie anul Domnului 2009. Unii zic că aici e buricul pământului. Andrei, copilotul meu submarinic, spune că e doar mizerie şi kitsch acum. Eu cred că e o răspântie şi un shadowing. Corin, copilotul meu din viaţă, crede că Times Square este un brad de Crăciun pentru maturi. Fiecare din noi crede altceva.

Entry for April 21, 2009

Aprilie 21, 2009

real woman (1)

el crede că ea este suprafemeie. i-a cumpărat o rochie roşie din america şi pantofi din piele de aligator. el crede că ea este suprafemeie. un corp cu tinichele un gât cu panglici părul vopsit negru. juliette binoche made in romania. ea ascultă în avion muzică rock. traversează atlanticul pe bandă rulantă bea campari şi mănâncă salată de crudităţi. ea nu este suprafemeie just a real woman. aşa i-a spus chelnerul de la chelsea hotel. suferă ca orice altă jivină iubeşte şi urăşte ca orice altă jivină. se rimelează fix un minut. are în poşetă chewing gum şi sticluţa de givenchy. ea scrie poezie. ea plânge ea râde ea dansează. ea vrăjeşte. la new orleans bărbaţii au aşteptat-o cu o limuzină şi cu flori de câmp. apoi i-au povestit un vis cu o carte de apă. ea le-a ghicit în palmele de cowboy. vreau acasă. nu mai mânca insecte prăjite. de ce nu vrei să-l săruţi pe cel care te alintă? nu vreau nicicum. nu sunt suprafemeie. nu ştiu să fac de mâncare. nu calc rufe. stric tot. dar sunt vie. dinţii mei muşcă. mâinile mele mângâie până la os. îmi pun genele false şi dansez. just a real woman. noapte bună copii.

Entry for April 15, 2009

Aprilie 14, 2009

Forgiven Submarine and the battle for poetry

The Pianist (aka R. C.) and the Beatnik (aka A.C.) are fighting for poetry in New York and New Orleans as follows

Pre-battle for poetry at the Romanian Cultural Institute, New York, April 14, 8 pm

First battle for poetry at House of Poetry St. Mark’s (created by Ted Berrigan and Alice Notley), New York, April 15, 8 pm

Second battle for Poetry at Goldmine Saloon, New Orleans, April 16, 8 pm

First post-battle for poetry, April 17, University of New Orleans

Second post-battle for poetry, April 18, University of Baton Rouge

Entry for April 11, 2009

Aprilie 10, 2009

sângele meu este uscat

îl simt ca pe un pământ ori ca pe o platformă de os

cu mantia lucioasă îmi ating degetele

şi inelele mele se încâlcesc apoi sfâşie mătasea

eu ştiu că sunt femeie şi nimic din ce e femeiesc nu mi-e străin

iar ce e bărbătesc îmi e străin doar până la pierzanie

subsuorile-mi miros a givenchy extravagance

aşa cum evangheliile nu miros a nimic

scrise cum sunt pe foiţe transparente

pe tâmplă am pieliţe de şarpe şi tatuaje cu înflorituri

cine le va ghici va putea să rostească la sfârşit

de ce sunt ceea ce sunt fără să fiu

(negrul ochilor mei nu poate fi izgonit

fiindcă este pe mâini).

Entry for April 05, 2009

Aprilie 5, 2009

e oare mai frumoasă o femeie atunci când înnebuneşte

şi oare picioarele ei au atunci lumină mai multă

sau poate inima ei e o scoică vopsită

şi cine ar putea să-i spele atunci lenjeria de corp ca pe o piele putredă

şi cine ar putea să o pieptăne când părul cade cu nemiluita

peştii-n acvarii o privesc ca pe o regină cu gingiile şlefuite

şi gunoierii nu ştiu dacă să o alunge ori s-o ademenească

şi nicio splendoare nu i se mai potriveşte ca o agrafă

chitara e plină de struguri

depozit pentru altceva decât pentru limfă şi os

acum că moartea s-a împuţinat ca un elicopter

iar elicele ei nu au forfecat-o

femeia nu e nici mai frumoasă nici mai nebună ca un pahar cu apă.

Entry for April 03, 2009

Aprilie 3, 2009


Nunţile


Se spune că, şamanic vorbind, există peste douăzeci de nunţi. Cea dintâi, nunta de hârtie, este cea apărată de viaţă. Cea de-a doua, de bumbac, este nunta nepotrivirilor. Cea de-a treia, de piele, este nunta începutului îmblânzirii. Cea de-a patra, de flori, este nunta depărtării silite. Cea de-a cincea, de lemn, este nunta regăsirii. Cea de-a şasea, de zahăr, este nunta ieşirii la suprafaţă. Cea de-a şaptea este nunta de lână, a ademenirii. Cea de-a opta, de bronz, este nunta asemănărilor. Cea de-a noua, de salcie, este nunta fără povara nunţii. Cea de-a zecea, de tinichea, este a uimirii voluptăţii. Cea de-a unsprezecea, de oţel, este nunta de taină. Cea de-a douăsprezecea, de mătase, este nunta nesăţioşilor. Cea de-a treisprezecea, de dantelă, este nunta înmiresmărilor. Cea de-a paisprezecea, de fildeş, este încă o dată nunta voluptăţii. Cea de-a cincisprezecea, de cristal, este o noapte albă. Nunta a şaisprezecea, de porţelan, este cea înşelătoare. Nunta a şaptesprezecea, de argint, este steaua căzătoare a voluptăţii. Nunta a optsprezecea, de perlă, este cea înţeleaptă. Nunta a nouăsprezecea, de coral, este cea izbăvitoare. Nunta a douăzecea, de rubin, este cea a retragerii în pustie. Nunta a douăzeci şi una, de safir, este strălucitor de tăcută. Nunta a douăzeci şi doua, de aur, este primenitoarea tuturor nunţilor. Pe celelalte, de smarald, de diamant, de alabastru, de platină şi încă o dată de diamant, să le lăsăm la răspântia vremurilor.