răstimpul scurs în paradiso

La sfârșitul lui 2018, de ziua lui Andrei Codrescu, am scris textul acesta jucăuș în cinstea co-pilotului meu și a submarinului pe care l-am concoctat în urmă cu 12 ani. A fost un fel de răvaș hâtru, în care l-am implicat și pe Cosmin Ciotloș, radiograful principal al Submarinului iertat, precum și pe Shane Monds, cel care a compus o piesă muzicală de 10 minute despre poemul submarinic (concertul a avut loc în premieră la Seattle, în noiembrie 2018).

(la aniversară)

ar trebui să ciocnim șampanie pentru răstimpul scurs în paradiso,

submarinul iertat a împlinit 12 ani de când nu s-a scufundat,

iar beatnikul și pianista s-au înfrăgezit la subsuori,

le-au crescut panglici și franjuri venite din lumi digitale,

așa cum în poveștile cu dragoni se ivește mereu o broscuță

care nu înseamnă nimic la început,

apoi se preschimbă-n ceva nemaiauzit

și din gura ei încep să iasă profeții ori miracole.

când submarinul iertat s-a născut a doua oară,

domnul shane a compus o sonată zgâriată de alămuri,

inspirată de vehicolul cu urechi pline de rubine,

ca un ceas de odinioară ale cărui rotițe erau suprapuse.

iar cosmin metacriticul, un admirator ghost-companion al copiloților,

a savurat miile de cuvinte,

făcând din ele o ghirlandă pentru tot ce nu a fost adnotat :

lento profundo e agitato ma non troppo.

epistolarul nu a sucombat din pricina călătoriilor ori a mutărilor

și schimbărilor de locuințe, mobilă și veșminte,

iar bibliotecile chiriașilor din submarin au sporit ca lentilele lui borges

atunci când găsea un manuscris nefolosit și chiuia evrika.

Instalațiile căpoase ale lui Tezi Gabunia

Minunății și delicatese vizuale – instalații de Tezi Gabunia. Aș vrea și yo să îmi pot plasa căpățâna așa, într-o galerie de artă cu Prerafaeliți ori Caravaggio, de pildă. Mai jos linkul despre instalații. Și mai jos, câteva imagini.

https://litere.unitbv.ro/%C8%99tiri-%C8%99i-evenimente/435-literature-under-constraint-conference.html

Cântec vechi

CÂNTEC

Dragostea voiam să o duc în spinare până la capătul vieţii.

Nici moartea să nu-i vină de hac.

Dar dragostea mea era prea aproape,

nu aveam multe urcuşuri până la ea.

Mă învârteam în juru-i ca o stripteuză

răsucindu-se în lenjerie brună uşor de atins.

Până când moartea mi-a spus că trebuie să mă răsucesc toată viaţa

ca să pot pune capul dragostei într-un par.

Să tai cu dichis acest cap de bărbat

şi să-l sărut chiar şi atunci când el va fi uscat.

 

(din volumul Coma, 2008)

Hobbitul & Mesmeea

Ghiduș, năzdrăvan, imprevizibil, predispus la replici dintre cele mai îndrăznețe, așa cum sunt și versurile sale, Emil Brumaru nu a ezitat să comunice în fel și chip atât cu cititorii săi, cât și cu colegii de breaslă – scriitorii. Într-o vreme, pe la începutul anilor 2000, oricine îl putea găsi pe site-ul său „Hobbitul”, pentru ca, mai apoi, poetul să se mute cu toate bagajele (poezii, fotografii etc.) pe Facebook, de unde nu lipsea aproape în nicio zi. Spontan în replici, îndrăzneț în interacțiunile sale literare cu scriitorii și scriitoarele, Emil Brumaru s-a risipit din plin și în spațiul virtual al megabiților. Inevitabil aproape, Ruxandra Cesereanu (cunoscută în anii 2000, în mediul virtual, și ca Mesmeea, după numele blogului ei) și Emil Brumaru (Hobbitul), ca doi grei ai internetului (probabil unii dintre primii scriitori care au avut bloguri, în România, la începutul anilor 2000), s-au prins într-un scurt duel poetic (o joacă pe mail, care a căpătat forma unui epistolar în versuri), fiecare cu stilul și cu arma sa poetică (ușor recognoscibile, de altfel, la fiecare dintre cei doi). Duelul în versuri a avut loc între anii 2002-2004. Ruxandra Cesereanu ne propune pe Literomania câteva „replici” iscusite din acest duel. Am păstrat, pentru autenticitate, ortografia fără diacritice. (Literomania)

 

Hobbitul:

„Mesmee
dulce, vrajitoarea mea grasuna,
Auzi cum cintecu-mi in preajma ta rasuna?

Potzi tu prin ani
s-ajungi din nou la mine,
Cel doar cu douazeci shi patru de rubine

In suflet shi cu ochii mai rotunzi
Chiar decit scafirlia ce tzi-o tunzi?
Raspunde Hobbitului,
Nenorocitului!!!”

 

Mesmeea:

„Maestre PreaHobbit,
din Rodos am venit
cu mirodenii si povesti mirobolante,
in care cruciatii si Musollinii dantuiesc frenetic
cu niscaiva bacante.
Dar acu’ ma duc putin la Venetia,
la curtezane, cu dogii morti
sa halucinez printre taverne cu lasagne,
si-un vin de Chianti vreau sa beau
ca sa-mi iau mintile intrucitva,
poate-oi uita paradisul din Rodos
ori infernul clujevit de mucava,
nu mi-ar strica niste purgatoriu
de celofan ori staniol,
ca altfel voi sfirsi
ca o homunculusa in formol.

Mesmeea-darcleea”

 

„Hobit jongler si Brumarel,
Femei si dulci, si acre ti-au intrat sub coaste,
Semn ca printr-atitea pubisuri albastre
Sunt si carnuri maiastre, dar si destule proaste.
Ca fraier somnolent intr-ale curtenirii vorbe,
C-un submarin erotic te-ai scufundat la suprafata
De parca toate fetiscanele, nimfetele si matahalele (fatale)
Ar fi gasit folositor ca sa-ti desire jartierele din doasca-n doasca.
Cu chiote si citeva mascari zic aferim, magistre, de-asemenea urzeala,
Mai bine te scoboara-n submarinul cel erotic si stai acolo pina la apocalipsa,
Cu unghiile-nfipte in rai si cu preaingerestii dinti de lapte lipsa.

Mesmeea”

Hobbitul:

„tulburatoare mesmeea
da-mi cheia
lacatului tau
de la centura
de dincolo de bine shi rau
sa ne iubim o clipa de-a dura
p.s. la urma cedeaza-mi shi gura!
Satana care-tzi linge rana”

 

Mesmeea:

„Sataneu e o dihonie neerotica,
Asa incit cu Dinsul nu prea vreau sa am de-a face,
Nedorind eu sa par o fetiscana nevrotica,
Nuri zgubilitici si coapse sporadice, ei drace,
Oare ce vreau sa zic cu aceasta, fantasta de mine
Delireaza c-un fel de capsuni macerati in creier,
Acolo unde zornaie un scelerat si afrodisiac de greier.

Mesmeea”

 

Mesmeea și Hobbitul – un duel în versuri