România, materiale de construcții

Poemul săptămânii în „Dilema veche” (linkul e mai jos) – despre România iar și iar, un motiv ca să încercăm să tămăduim cumva țara asta.

https://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-on-line/articol/romania-materiale-de-constructii-imn-despre-calea-grivitei

Piscina

M-au tot mâncat degetele să scriu un poem pe când eram la Festivalul internațional de poezie de la București (zilele trecute), dar nu am ajuns nicicum, din pricina caruselului și carnavalului întâlnirilor cu prieteni și alți poeți. Așa că doar în aeroport, în drumul spre casă, am apucat să scriu. A ieșit așa:

La început stăm fiecare la cele două capete ale piscinei,
apoi începem să săpăm și să înotăm pe sub apă,
deși am îmbătrânit,
să fim cârtițe, bursuci
și alte jivine subpământene ori subacvatice.
nu ne zărim organele principale,
ci doar pe acelea obscure și mai bolnave.
eu îți văd plămânii, tu îmi vezi ficatul,
eu îți văd splina, tu îmi vezi rinichii.
n-avem mască de scrimă și nici mănuși chirurgicale.
deja am ajuns la mijlocul piscinei și al poeziei,
deja au trecut câteva zeci de ani,
eu îți văd plămânii, tu îmi vezi ficatul,
eu îți văd splina, tu îmi vezi rinichii.
din umeri ies bule de aer
și o pulbere de confetti țâșnește de după perdeaua de apă,
înainte ca umerii noștri să se lipească.
grrrr, gura mea se scufundă încet peste gâtul tău,
gura ta se scufundă încet peste gâtul meu,
despre inimă nu avem nicio veste nouă,
ea e acolo unde locuiește de obicei,
într-o cutie pe care doar degetele noastre
pot să o deschidă.
am îmbătrânit, dar cuvintele încă sunt vii,
înfoliate în ceea ce putem cu adevărat să simțim.

Scrisoare adăugită către țară și prieteni

Poemul meu manifest «Scrisoare către un prieten și înapoi către țară» apare în curând într-o ediție a doua, adăugită, cu paragrafe noi despre represiunea din august 2018 care s-a petrecut la București (și nu numai). Cartea a fost susținută de o serie de scriitori cărora le datorez mulțumiri. Iată-i aici. Le mulțumesc mai întâi zecilor de confrați și prieteni care mi-au trimis mesaje pe mail la ceasul la care poemul manifest era difuzat doar în format electronic (neștiind eu că îl voi publica în format tipărit). Îi mulțumesc lui Cosmin Perța care a fost primul meu cititor și primul prieten al scrisorii, cunoscând toate etapele acestui poem, drept care a și devenit editorul și re-editorul cărții la Paralela 45. Le mulțumesc lui Liviu Antonesei și Eugen Istodor care au găzduit pe blogurile lor ample fragmente. Prietenilor Sanda Cordoș, Andrei Codrescu și Radu Vancu, care au scris generos pe coperta cărții mele. Anei Blandiana, Martei Petreu, Ritei Chirian, Grațielei Benga, Letiției Guran, lui Nichita Danilov, Marius Chivu, Ștefan Manasia, Emilian Galaicu-Păun, Raul Popescu – toți au scris cronici, eseuri, fragmente și recenzii despre cartea mea. Andrei Rotaru care mi-a luat trei interviuri despre același manifest. Le mulțumesc lui Horea Poenar, Marius Conkan, Tudor Crețu, Adinei Dinițoiu, lui Marius Chivu, Adrian Lăcătuș, Georgetei Moarcăs, lui Robert Elekes care au lansat manifestul meu în librării și cafenele. Lui Andrew Davidson-Novosivschei, Radu Vancu, Alistair Ian Blyth și Florin Buzdugan, care au tradus în engleză fragmente din «Scrisoare către un prieten și înapoi către țară». Mulțumiri eseistului și prietenului Valeriu Gherghel care a plasat cartea mea în topul său personal cu cărți din 2018. Mulțumiri Simonei Popescu și lui Radu Vancu – ambii au vorbit generos despre poemul manifest în cadrul festivalurilor de poezie pe care le-au organizat și unde am fost oaspete în vara-toamna lui 2018, citind din manifestul meu. Îi mulțumesc actorului și regizorului Filip Odangiu care, alături de studenții lui de la Facultatea de teatru și film din Cluj, a construit un performance după poemul-manifest („City Break în Serafimești”) prezentat în ziua de 2 decembrie 2018 (ca un altfel de Centenar). Mulțumiri lui Vasile Hotea-Fernezan pentru emisiunea despre carte și performance. Mulțumiri familiei Țăranu, lui Nicolae Mărgineanu și lui Ionuț Olteanu Dumbravă, precum și lui Marius Chivu – datorită lor am continuat să scriu la poemul-manifest care, iată, a ajuns la a doua ediție adăugită. Le mulțumesc în avans Oanei Cristea-Grigorescu pentru spectacolul radiofonic pe care intenționează să-l facă după poemul meu manifest și lui Cornel Mihalache, pentru filmul pe care și-a propus să-l facă după cartea mea. Tot în avans, lui Andrew Davidson-Novosivschei, pentru intenția de a traduce integral, într-o carte, manifestul meu. Mulțumiri tuturor pentru încrederea în scrisoarea mea către prieten(i) și țară!

 

(Un poem mai vechi, de-acum 15 ani)

MAICA DOMNULUI A VRĂBIUȚELOR

Din pieptul tău cusut cu fir de argint
au ţîşnit vrăbiuţe într-o dimineaţă de primăvară.
Eram o mireasă trufaşă ca o narcisă,
dar vrăbiuţele tale mi-au intrat în gură,
erau nişte cuburi de zahăr candel,
şi aripile lor mici au făcut să-mi tremure genele de ceară.
Clopoţel de biserică din lemn suită pe-un deal cu nuci
erau ochii mei.
Luminile mi s-au aprins atunci în trup
şi părul în foc îmi ardea ca o torţă de seară,
îmi sclipeau tălpile
şi înăuntru aveam o stea numită Absintos,
cînd vrăbiuţele intrate prin gură
au zburat ca nişte călugăriţe cu rasele mătăsoase
pînă în toracele meu cu gust de mură.