În fiecare vară, înainte de plecarea din Elada (din insula și satul unde ne sălășluim) mai stăm puțin în cerdac (bagajele sunt deja în mașina care ne va duce la vapor sau avion) și mai tăifăsuim puțin, exact ca personajele cehoviene. Doar ceaiul lipsește, fiind înlocuit, în vremurile de-acum, de Coca Cola. Vara s-a dus sau e pe cale să se ducă, iar rămasul acesta bun, în cerdac, are un sens psihic mult mai încărcat decât îl bănuim noi în chiar momentul despărțirii pentru un an de Grecia. Agrafele pentru rufe, care atârnă, sunt ca niște mărci proustiene ale faptului concret că am trăit în acest loc vreme de o lună și că hainele purtate și spălate aici vor fi puse la păstrare un an înterg. Sau vor fi aruncate, dacă s-au deșirat prea tare. O chestiune de moiră adaptată la împrejurări.
Mesmeea Cuttita's Blog 