Fiecare depinde de tehnicile sale de supraviețuire.
Există dragostea și există prietenia. Există credința (în sens larg). Și, la îndemâna unui scriitor, există întotdeauna cuvântul. Ceea ce este un noroc și o binecuvântare.
Un scurt interviu pe care mi l-a luat, empatic, Andra Rotaru.
http://blog.goethe.de/…/553-Fiecare-depinde-de-tehnicile-sa…
Săptămâna trecută, vre trei băieți se moșmondeau să prindă ori să lipească de podul Elisabeta (peste Someș) ceva, nu era limpede ce. Munceau de zor, fără o vorbă, cu tot felul de unelte. Între timp, săptămâna aceasta clujeviții s-au lămurit, iar scrisul s-a limpezit, chiar agățat de pod fiind. Noaptea se vede și mai strașnic, pare-se.
Timpul era pe vremuri un delfin de calcar. Măslinii au închis apele din Corint și au îndepărtat întinsa mare până când povârnișurile au crescut și s-au lipit de cer.
Zius își toarnă ulei de măsline pe mâini și pe coama căruntă, arată acum ca un pirat sătul de câte-a făcut. Padre, îi spune Kore, nimeni nu ar mai spune că ești stăpân de zei, ci un păstor de capre uitat pe muntele Parnas. Ochiul tău aprig s-a încețoșat și torsul tău s-a-mpuținat, dar mintea ta e tot a zeului dintâi.
Aici, acum, cărui stăpân ne închinăm? Vreunui izbăvitor, erou ori dregător?
Kore avea pe degetul mic un inel de argint, cu zurgălăi, de pe vremea când era fată. Așa că scutură din el ca dintr-un clopoțel. Deci cărui zeu să ne-nchinăm de-acum? E unul și mai bătrân decât noi sau celor mai tineri care-s mai mulți și smintiți?
Padre, poate că Pythia ar trebui să te descânte, ca să te tămăduiască de glaucom. Încă mai ai puzderie de tunete în piept. Ești Zius.
Mesmeea Cuttita's Blog 