

Sophia se uită curioasă la Hatsune,
this is really intriguing, no body, just image,
Hatsune nu se uită la Sophia,
ci cântă de mama focului în japoneza ei yamaha:
私の恋を悲劇のジュリエットにしないで
WATASHI NO KOI WO HIGEKI NO JULIET NI SHINAIDE
此処から連れ出して
KOKO KARA TSUREDASHITE
鐘が鳴り響くシンデレラ
KANE GA NARIHIBIKU CINDERELLA.
Google Translation forfotește de personaje scrise în pomelnic :
Don’t let my romance become Juliet in a tragedy
Take me out of here in Neverland
The bell sounds just like Cinderella.
Adică: nu lăsa chestiunea să fie Julietă în tragudie,
du-mă de-aci spre Nicăieri,
clopotele zornăie ca o Cenușotcă, zdrang.
Două entități parapsihologice,
un robot cu piele și o iluzie cromatizată,
lumea e un stadion neuronal,
spectatorii au căști de cuarț și confetti lipit pe pleoape,
ce vedem noi acum e preschimbarea nanometrică
ajunsă în ventricule și auricule,
care caută scorburi aglutinate de idei mișcătoare.
Două broscuțe eliberate dincolo de barajul din creier:
ima kiniga sukide strangers in the night exchanging glances
bokutoka kimitoka koitoka aitoka something in your eyes
nani shiteta something in your smile,
kimiga sukide teyu nowa usode,
I’m beginning to feel like a Rap God.
VAE SOLI, VAE SOLI.