Archive for Mai 2014

octopus (ce este in afara si ce este inauntru – aproape acelasi drac, hmmm, oare, sic!)

Mai 31, 2014

Octopus

Dar daca un octopus pe care nimeni nu il intrevede sta, totusi, in subterana (asa cum ii sade bine, dupa canon) si doarme-asteapta, cu genele lipite. Iar noi care dormim la suprafata nu stim defel cand se va destepta, doar de aceea ceasurile (din Clusium, cel putin) nu mai au limbi, iar cadranul e sters. Dar stersatura poate, oare, ea, sa fie la fel ca un scris cu cerneala invizibila, de parca literele s-ar manca intre ele?! Prin degete imi iese o vrajeala limpezitoare din care stiu ca la suprafata are sa se zareasca doar o lumina palida, in vreme ce pe dinauntru va fi foc-parafoc (de la leu-paraleu). Octopus doarme cu ochii deschisi, ca zmeii de odinioara.

Anunțuri

de la submarinul iertat pe o bancă în Clusium, cu umbrelă londoneză

Mai 29, 2014

Rux Andrei 2014 - 2

zile grozave de povești despre poeții beatnici din New York și San Francisco, odinioară, și despre mersul poeziei generaționiste, cu limba despicată de șarpe!

dialog intergeneraționist (clujevito-american) despre poezie

Mai 25, 2014

lansare-cesereanu

 

După weekend (și după vot) – pentru cine are timp și poftă – un dialog intergeneraționist (clujevito-american) despre poezie.

pentru că luni (26 mai 2014) va fi o după-amiază californiană , iată un aldămaș/adălmaș

Mai 24, 2014

Un recital privat din

 

CALIFORNIA

(pe Someș)

 

(erau prezenți doar Svetlana Cârstean și Cosmin Perța)

înregistrare (a capella) la Târgul Internațional de Poezie de la București, 17 mai 2014:

 

somnolic & somnolici

Mai 22, 2014

Copiii dormind, fotografie de Lilli Bulle, Paris

Ai spune că sunt niște peștișori în borcan (acvariu strâmt), dacă nu ar fi atât de răsuciți și mișcători chiar și în șezlongul care, pentru fiecare, ar fi trebuit să fie o limită în spațiu și un țarc. Dar ei, somnolicii,  se joacă, după cum reiese din fotografia aceasta a lui Lilli (nu știu cum, o doamnă faimoasă) chiar și atunci când dorm, iar ochii sunt închiși la comandă. Mâinile, picioarele și capetele lor sunt într-atât de foșnitoare și de vii în vis, încât  parcă-i un ștrand, o scenetă de teatru prichindos, un Neverland voios, fițos (doar minimal). E limpede că ei vorbesc în vis, țopăie, aruncă jucării, fug după biciclete (ori triciclete, mai degrabă), tropăie, strigă, cântă și dansează (chiar dacă își mai trag un pumn sau doi). Oare nu chiar așa arată paradisul-în-mic?

Mâine faţem podlu si nu spunem niţicui

Mai 20, 2014

 

izis-bidermanas2

Dacă am faţe un pod întle lună si soale ce clezi că s-al tâmpla S-al zuca amândoi si ne-al azuta să fudzim Ai să le spunem si ţelolalţi Nu le spunem nimic Vlei să moală luna si soalele Nu vleau dal nu stiu cum va fi podlu Atunţi ai să faţem alţeva Tu esti luna eu soalele Si ce cu asta Faţem podlu cu mâinile si gata Asa va fi si pod întle lună si soale Si mai depalte cum fudzim Nu fudzim fiincă atunţi când faţem podlu cu mâinile am fudzit Si dacă fudzim moale luna si soalele Dacă nu fudzim nu moale niţiunu Si noi tlăim si nu mai mulim Nu te cled Ba da ba da Dal dacă luna si soalele ne aud acum Si ţe dacă ne aud Asa o să afle de pod si o vlea si ei să-l faţem Si o să ne zucăm în patlu Si ţi-o să dzică ţeilalţi copili O să fie buculosi fincă luna si soalele vol fi aiţi cu noi Nu cled ţe spui tu minţi fiincă luna si soalele ţunt meleu sus pe cel De ţe nu mă clezi Luna si soalele coboală uneoli Si dacă coboală atunţi putem să volbim cu ei să se zoace si să faţem podlu Si din ţe o să faţem podlu Cum din ţe Din tine si din mine din lună si soale Nu cled fincă stiu că luna si soalele nu au căzut niţodată din cel Meleu doal acolo sus s-au zucat fiecale singul pe lume Si ei stau la olfe­linat De aţea le tlebuie un pod Ai să dolmim acum Mâine faţem podlu si nu spunem niţicui.

noi citim laolaltă și mustăcim

Mai 19, 2014

enfants

Așa îmi închipuisem eu, pe când aveam 3-4 ani, că vor fi citind copiii. Laolaltă, curioși, pe nerăsuflate, tocmai întrucât nu ar fi avut de unde să știe literele și cuvintele altfel decât pe bănuite. Înghesuiți unul într-altul, trântiți pe asfalt, cu picioarele sub ei sau îndoite (care-cum). Și mereu mi-am închipuit că ei nu citesc ziare sau benzi desenate, ci poezie. Cred că, de fapt, cam așa stăteau beatnicii newyorkezi când uitau de ei, discutând în neștire despre literatură (mai ales despre poezie).

California “bucureșteană”

Mai 16, 2014

Coperta I finala

 

Târgul Național de Poezie

Sâmbătă, 17 mai, ora 16.00 – Lansare de carte: Ruxandra Cesereanu, California (pe Someș),

Editura Charmides, 2014

Prezintă: Svetlana Cârstean și Cosmin Perța

Rotonda Muzeului Național al Literaturii Române, Bulevardul Dacia nr. 12

(în București, cartea poate fi găsită, deocamdată, la Librăria Bastilia)

Si podlu unde este

Mai 14, 2014

telefonul

Podlu de piatlă s-a dălâmat

A venit apa si l-a luat

Vom faţe altu pe lâu în zos

Altu mai tlainic si mai fumos

Tu de ţe nu esti buculos că a venit noaptea Uite că a venit luna si acum o să dolmim Ba da sunt buculos că a venit luna Vleau să vină si soarele ca să ne zucăm afală cu ţeilalţi Oale chial este un pod undleva Ai să faţem podu cu mâna Să-l faţem aiţi cu copilii Eu vleau să faţem podlu numai noi doi Ţine-mă în blaţe nu mă lăsa Apoi o să mă ţii tu pe mine în blaţe Si podlu unde este Nu stiu nu stiu Aici este Dacă luna cade atunţi cade si soalele Si nu mai este niţi pod Dacă al fi un pod am pleca Unde să plecăm Nu stiu dal am pleca undeva Undeva peste un pod Dal vezi că luna nu cade Si niţi soarele nu cade El întâlzie meleu să vină Eu vleau cu luna nu cu soalele Nu fii plostuc soalele nu e acasă tot timplu Luna e acasă aploape meleu Ţe stii tu de unde stii Stiu stiu fincă luna e plietenă bună chial dacă doalme si ea Soalele doalme plea mult luna doalme cât tlebuie.

șepci și geamantane (ursuleț cu guleraș)

Mai 12, 2014

baiutei

De la început am fost captivată de șepcile și de geamantanele celor două personaje din fotografie (de fapt, este vorba despre trei personaje, căci ursul este, și el, omuleț, aici). Câmpia din spate este tot un personaj, de baraj și graniță (chiar). Dar lucrul cel mai de preț pare a fi, de departe și de aproape, conținutul celor două geamantane care sunt de joacă și de călătorie. Unde? Nicăieri. Asta este cea mai mare plăcere în copilărie – să te pornești către/spre undeva, ca să ajungi nicăieri, întrucât nu capătul călătoriei este cel fascinant, ci începutul ei. Iar la început sunt întotdeauna cuvinte exclamative, așteptări, miraje, hipnoze, ambiguități, uimiri, exaltări, extazuri/extaze.