Piscina

M-au tot mâncat degetele să scriu un poem pe când eram la Festivalul internațional de poezie de la București (zilele trecute), dar nu am ajuns nicicum, din pricina caruselului și carnavalului întâlnirilor cu prieteni și alți poeți. Așa că doar în aeroport, în drumul spre casă, am apucat să scriu. A ieșit așa:

La început stăm fiecare la cele două capete ale piscinei,
apoi începem să săpăm și să înotăm pe sub apă,
deși am îmbătrânit,
să fim cârtițe, bursuci
și alte jivine subpământene ori subacvatice.
nu ne zărim organele principale,
ci doar pe acelea obscure și mai bolnave.
eu îți văd plămânii,
tu îmi vezi ficatul,
eu îți văd splina, tu îmi vezi rinichii.
n-avem mască de scrimă și nici mănuși chirurgicale.
deja am ajuns la mijlocul piscinei și al poeziei,
deja au trecut câteva zeci de ani,
eu îți văd plămânii, tu îmi vezi ficatul,
eu îți văd splina, tu îmi vezi rinichii.
din umeri ies bule de aer
și o pulbere de confetti țâșnește de după perdeaua de apă,
înainte ca umerii noștri să se lipească.
grrrr, gura mea se scufundă încet peste gâtul tău,
gura ta se scufundă încet peste gâtul meu,
despre inimă nu avem nicio veste nouă,
ea e acolo unde locuiește de obicei,
într-o cutie pe care doar degetele noastre
pot să o deschidă.
am îmbătrânit, dar cuvintele încă sunt vii,
înfoliate în ceea ce putem cu adevărat să simțim.

Reclame

Un răspuns to “Piscina”

  1. fumurescu Says:

    Asta e foarte buna! Kudos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: