Când am citit Sebastian în vis, cartea de poeme aproape delirioniste a lui Radu Vancu, am simțit o comuniune ludico-onirică și melancolico-inventivă cu autorul sibian, ucenic ivănescian, pro-ezrapoundian. Romanul de acum, Transparența, e psihedelic, faustic (chiar cu insighturi neogotice) și sud-american (în sens post-Bolano). O provocare iscusită la trecerea dintre ani.
Noi credem în literatură ca în Dumnezeu. Ba chiar mai mult.
(în fotografie, eram gravi întrucât îl ascultam atenți pe Alex Goldiș vorbind despre roman)
Mesmeea Cuttita's Blog 
Lasă un răspuns