ficțiunea cinstită/necinstită

Tot citind din cursurile lui Derrida, am dat nas în nas cu mai multe analize pe fragmente din filosoful C. Schmitt; și am pritocit la una din perechile lui conceptuale, anume: ficțiune necinstită/cinstită. Nu politologic și politic vorbind, ci estetic, id est – literar. Dacă există cu adevărat o suveranitate a pieței de carte și a esteticii actuale, atunci cum ar putea fi delimitată o ficțiune cinstită de una necinstită? Desigur, eu malformez aici intenționat cuplul conceptual al lui C. Schmitt (îl chiar de-schmittizez, dacă e îngăduit barbarismul acesta!), dar o fac întrucât am o sfială condiționată de chiar statutul meu: un creator ficționalist (sau ficționalizator) poate fi taxat ca necinstit, axiologic vorbind?! Nu este el, prin chiar statutul său (și oferta sa), un ficționalist cinstit? (firește, nu despre plagiat e vorba aici)