in memoriam Alexandru Mușina – Budila Express (trenul care nu mai oprește niciodată)

Budila-Express

(fragmente)

1. Introducere

Cei care m-au iubit au murit înainte de vreme,
Cei care m-au înţeles
Au fost loviţi pe la spate şi înmormântaţi în grabă, cei
Care mi-au tras la xerox programul genetic au înnebunit
Şi-şi plimbă în soarele amiezii
Privirea tumefiată, creierul mirosind a cloroform.

După o iarnă lungă a venit vara caldă,
Fructele noastre nu au avut timp să se trezească,
Fructele celorlalţi se vând la suprapreţ. Dimineaţa
Ne primeşte totuşi cu braţele deschise, totuşi lumina
Mai bate în epiderma fanată totuşi vântul
Ne mai aeriseşte orbitele duhnind de amintiri.

Am pierdut totul. Portarii hotelurilor
Ne-au uitat, femeile fragede şi aristocrate
Ne-au uitat, hamalii din gări ne-au uitat şi liftierii,
Vânzătoarele de flori şi negustorii de nestemate,
Ne-au uitat străzile, ne-au uitat casele albe
Pe care urca iedera ruginie a vechii „la bella estate”.

Am pierdut totul.
În paradis, în clipa cea repede, în metalul închipuirii
Nimic din noi n-a rămas. Un avort
Rapid, aseptic, elegant.

Totuşi dimineaţa mai întinde
Braţele ei transparente, de caracatiţă, spre trupul
Învineţit de somn şi de vise, totuşi aerul
Mai face troc cu celulele spongioase, totuşi moaca roşcată
A servietei mai rânjeşte, tâmpă, fericită.

2. Senzație

Din când în când trompeta îngerului
Scoate sunete de fanfară. Din când în când ne așezăm la masă
Ciocnim ouă roșii sau pahare de vin, conversăm.
Din când în când
Dansăm în semiîntuneric cu femei
Proaspăt spălate și mereu stânjenite, din când în când
Ieșim în spatele casei, la munte, din când în când
Stingem lumina și transpirăm.

(…)

Din când în când se aude trompeta,
Mașini greoaie ca niște hipopotami stropesc
Pavajul încins, vânzătoarele din cofetării
Fac strip-tease și, goale, se bat cu frișcă, din când în când
Câte-un director se umflă ca un balon, se înalță
Apoi se sparge, dispărând din Univers, din când în când
Câte-un afiș
Multicolor ne promite Noul Ierusalim
În schimbul a treizeci de bani sau al tăcerii.

Sau traversăm zidul putrezit al Grădinii și culegem
Globuri de aur cu care îmblânzim viitorul, sau deschidem
Nasturii aerului și posedăm furioși
Trupul cald încă al iluziei.

Din când în când ne amintim de Gondwana,
De pelasgii mâncători de scoici, de Cung-Fu,

Ne amintim de sarea-n bucate, de Rosamunda,

De vasele din Micene, de sandaua

Filozofului, din când în când pomenim

Nume fără sens, însă dulci

Inimii noastre: Herbert Read, Marcuse,

McLuhan, John Berryman, Platon, Eminescu, din când în când

Vindem pielea ursului din pădure și ne

Cumpărăm jucării.

3. Context

Și apoi mă întâlnesc cu păianjenul blond,

Cu arlechinul domesticit, cu domnișoara de silicon,

Cu ursulețul Yoghi, cu marele gagicar.

Toți mă întreabă despre poezii, toți mă întreabă

Cum e noua mea viață.

Nu sunt triști, dar nici veseli. Trăiesc

Într-un aer de celofan, așteaptă clipa

În mare liniște, gata împachetați.

Ei mă întreabă despre poezie, acea trebuință

Țâfnoasă și plină de rușine a adolescenței,

Despre poezie, precupeață grasă și care

Ne-a luat pe nimic inimile de puștani și le-a pus pe ață,

Despre poezie, cuvânt plicticos,

Pe care dicționarele-l mai pomenesc

Din conformism și vocație inerțială.

Despre noua mea viață în ținuturile boreale,

Dincolo de sciții cei îmbrăcați în blănuri,

Și, bineînțeles, despre Budila-Express.

4. Defulare

(…)

Budila-Express! Budila-Express! Budila-Express!
Şi noi am ştiut, şi noi am iubit,
Şi noi am avut şi-am putut, am scris şi-am citit!
Budila-Express, garnitură cu bou-vagoane,
Garnitură dublată, uneori, garnitură bondoacă,
Iute şi verde-murdară printre grămezile de cartofi
Putrezind pe cîmpuri, pe lîngă peroanele
Pline de cioburi şi capace de bere,
Budila-Express, ruginind nevăzut
Precum tinereţea, la încheieturi.