Entry for July 24, 2007

Acum doisprezece ani am făcut obsesie pentru o epavă îngropată în nisip şi pentru un golf camuflat între stânci uriaşe, din insula grecească Zakynthos (a hiacintului), numită de veneţieni şi Zante. Era prin 1995, când am zărit uriaşa reclamă, hipnotică de-a dreptul, în centrul Atenei. Obişnuiam să stau în amurg şi să privesc cu obstinaţie respectiva reclamă, întrebându-mă cam chinuitor dacă eu voi ajunge vreodată în acel loc. Şi iată că ajung în sfârşit! Cum mâine, 25 iulie, chiar plec şi chiar voi ajunge în insula cu pricina, am stat şi m-am gândit destulă vreme, înainte de această călătorie, la funcţia fantasmelor. Este limpede că această insulă a funcţionat pentru mine ca o fantasmă. Dar fantasmă a ce? A paradisului pierdut? A întoarcerii în uterul primordial? M-am gândit chiar şi la fantasma androginului. Destul de nelimpezită, m-am tot întrebat, de fapt, ce-i de făcut cu fantasmele? Cum să scapi de ele? Pe de o parte e bine să ai curajul să le poţi privi în ochi, scăpărând, ca şi cum ai privi ultimul adevăr al morţii, pe de altă parte, oare nu-i mai bine să înveţi să oblojeşti fantasmele, să le alinţi şi să le răsfeţi, pentru că atunci şi ele vor proceda la fel cu tine? Oare? În orice caz eu vreau să mă scufund cu totul în această fantasmă a mea legată de golful şi epava îngropată-n nisip din insula Zakynthos. Vreau să savurez până la capăt această fantasmă. Întrucât este singura soluţie ca să şi ies la liman dinăuntrul ei, bântuitoare fiind dânsa de mai bine de doisprezece ani. Iată de ce nu voi mai scrie pe blog până în 20 august, când mă întorc. Şi iată de ce chiar merită să avem fantasme şi să ne lăsăm înminunaţi (chiar dacă şi chinuiţi, uneori) de ele.

Anunțuri

9 răspunsuri to “Entry for July 24, 2007”

  1. edith Says:

    Iti urez o calatorie fantastica!

  2. Cata Says:

    Cred ca nu-i necesar ca fantasmele sa aiba un nume (a paradisului pierdut, a androginului), sunt fantasme si atat si mai degraba e bine sa le traiesti si sa le simti decat sa le cataloghezi. Probabil ca verbul adecvat este intr-adevar „a se scufunda” precum epava dar in orice caz nu trebuie sa scapam de ele, cel putin atata timp cat nu devin obsesii la modul patologic.

    Bon Voyage:)

  3. Mesmeea Says:

    Fantasmele nu au nume, dar au continut interpretabil, adica un sens mai mult sau mai putin ascuns (de obicei, este foarte ascuns sensul acesta, sa nu ne amagim). Ele sint, in general, niste tinjiri reprimate. Dar pot fi scoase din acest tipic. Solutia este sa le ducem pina la capat, daca poate fi evitata patologia lor inerenta (intr-o anumit masura). Nu am de gind sa pun niciun diagnostic si nici nu voi face un pronostic. Deocamdata sint pur si simplu foarte doritoare sa plec si sa ajung pe insula.

  4. Cata Says:

    Pai dara, si eu as fi. Scufundari nu se pot face la epava? Cred ca acelea ar fi cu adevarat interesante.

  5. andreea m Says:

    acum ca esti in focul pregatirilor si a bagajelor (sau poate nu, poate esti o fiinta ordonata si punctuala) nu ai timp sa te opresti, nu lasi la odihna si racoare entuziasmul. Esti optimista si plina de incantare…Pe mine m-ar intrista.Nu stiu de ce sunt infricosata sa imi ating fantasmele, ca si cum dupa ele ar urma un gol, o amintire si un verb la trecut. Stiu ca sunt trepte ca prin ele poti evolua, insa faptul ca as putea sa le pierd implinindu-le imi provoaca o tristete sora cu durerea…Oricum, sa vii cu emotii noi, cu fantasme noi. Bucura-te ca sa ne bucuri!

  6. Sakee Says:

    Fantasma mea de capatai a fost si este orizontul sinaitic. Nu stiu, de fapt nu cred ca vreau sa transpun in realitate. Ar fi o trivializare si o ‘des-fantasmatizare’pentru mine. Oricum,ii invidiez asa un pic pe oamenii care se iau putin la tranta cu fascinatiile de genul. Calatorie placuta si amintiri pe masura!

  7. Garfield I. Uberson Says:

    nu stiu de ce, dar in cazul meu lovirea frontala de fantasma mea din categoria toposurilor mult-dorite ar fi o crunta dezamagire… desi nu cred ca e chiar asa de frig in Alaska… Anyway, sa va priasca si sa va intoarceti cu povesti incantatoare din calatorie! 😀

  8. Micaela Says:

    iti amintesti bucata de lut primita de la ceramistul din sangeorz pentru fete, de modelat? ne-am prostit alaltaieri modeland ce ne-a dat prin cap, ca tot ne prostea caldura. m-am jucat si eu, fara sa ma gandesc prea mult la ce lucrau mainile mele, atenta la ce-mi povesteau nona si mira. ce crezi ca mi-a iesit? un cap! de om, am zis prima data, apoi mi-am dat seama de expresia de rara malitiozitate pe care o purta si mi-am dat seama ca imi materializasem unul din dracusorii interiori, unul dintre aceia pe care mie imi vine greu sa-i recunosc, dar care m-a pus fata in fata cu el. o fantasma intrupata, asta e capul meu de lut, altfel decat fantasma ta. o fantasma care ma obliga sa o privesc. sa-ti fie minunat pe acolo!

  9. cris Says:

    singura chestie care imi vine acum e of. adica ooooooooooooffffffffffffffffffffffff.( sad face si dor)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: