Din nou despre morți și vii (bunici și nepoți)

”Compoziția chimică a lacrimei de durere este identică cu cea a lacrimei de fericire, dar ce instrumentar ar putea exprima diferența calitativă dintre tărîmurile oglindite în lichidul acesta omogen ? ” scria bunicul meu patern, Vasile Cesereanu.

Spectrali cum suntem amândoi aici, în această fotografie veche, din 1981, la Ostia, în Italia, compoziția chimică despre care vorbea padre Basilio a devenit una alchimică, într-un fel tainic. Sau mai exact este una în mod limpede psihopompă.