“Limba în care gândesc eu cuvântul moarte/ nu este și limba în care gândești tu cuvântul iubire”

Mariana Marin a fost pasionată de moartea ca apropiere imediată, cu limitele încălcate; moartea aici, virtuală și eterală, dar și moartea ca strat concret, spontan. Obsesia aceasta a depins de o memorie dublă: pe de o parte o memorie cu lucruri neîntâmplate, dar care ar fi putut să fie (în această ipostază, femeia s-a scris pe sine cu un aproape masochism neiertător); pe de o parte, o memorie socio-politică de rebelă, outsider ori paria, a cărei singură șansă de supraviețuire este demnitatea în mizerie. „Stăpâna unei frumoase colecții de identități” a tranșat în poezia ei toate nuanțele unei melancolii în ruină, a unei angoase în destrămare care au coagulat o neliniște etapizată. Cerul liber s-a dovedit a fi acoperit și claustrat, iar imaginarul poetic a marcat – contrapunctic – stări, granițe, afecte maxime, indicatori, marcaje precum groapa comună, dictatorul, nebunia, bătrânețea, istoria murdară, spitalul, Anna Frank, inutilitatea, criza, ciuma, durerea, „păpușa dezastrului” & Co.

Mariana Marin a fost și o poeticiană a propriei arte. Conștiința ei auctorială a punctat, adesea, cu acuitate, traiectul poemului scris pe dinăuntru și pe dinafară, “băltoaca de cuvinte” care, însă, nu a fost niciodată aluvionară, ci mereu lucrată cu bisturiul pe o vopsea consistentă și brutală psihic. Înăuntrul acestei poetici lucid formulate, chiar autoinchizitorial (pentru a obține totul, la nivel stilistic, emoțional și chiar conceptual), MM a construit o liturghie laică și crudă a poeziei pe viu, expulzând, cu tendință, mai ales „monstruozitatea din noi”.

Ipostaza care mi s-a părut cea mai apropiată de identitatea poetică și umană a Marianei Marin a fost aceea a călugăriței șchioape. Despre această ipostază vorbește concis și sintetic în poemul Campionat de popice: „Nici nu știi când ai devenit peste noapte/ o călugăriță șchioapă și foarte șchioapă./ Acum ai vrea să scrii toate astea/ și utopiile (câinii tăi de casă)/ ți se preling printre degete ca niște țigări aprinse.” Această călugăriță șchioapă (schizoidă între asceza impusă, râvna de libertate și mutilarea condiționată de un regim totalitar) își găsește mai apoi alter ego-uri iscusite în Anna Frank (camuflată în aripa secretă a casei ei din Olanda care, în perspectiva Marianei Marin, devine poezia ca refugiu în fața dictaturii ceaușiste) ori în Osip Mandelștam, poet mort în Gulag, prin înfometare, pentru culpa de a fi scris un pamflet liric împotriva lui Stalin. Asemenea acestora, MM interoghează istoria manufacturată tenebros, cenzura, nelibertatea, posibilitatea sinuciderii, puniția – din postura ei de persecutată, obstrucționată, hăituită, dar și de rebelă. Călugărița șchioapă interoghează mai ales logica inimii și, adiacent, logica creierului, la egalitate. Soluția în fața agresiunii și a hărțuielii, cu un creier care nici el nu mai este liber, ci hăituit – întrucât între lumea dinafară și lumea dinăuntru se petrece o vânătoare brutală – este îndurarea pre-morții, suferirea acesteia în avans. Drept care poezia devine o penitență și, poate, o salvare de moment. Dar poezia devine și neputința de a rosti totul până la capăt.

Din această neputință s-au născut multe lucruri, feroce, unele, vulnerabile, altele. Ferocitatea s-a ivit ca problematizare individuală a făpturii în criză (existențială, dar și socială, contextuală) al cărei travaliu a fost mereu unul anatomic-cerebral, analitic și de-abia în ultimul rând afectiv. „Disperarea învinge teama de moarte?” Interogația aceasta denotă o bătălie psihică aproape perpetuă în versurile Marianei Marin, pentru o făptură ultravie și tranșantă, dar subminată de spaime și neliniști. Soluția nu era decât aceea de a duce fricile până la capăt, de a le consuma, cu toate riscurile. Pe de altă parte, tocmai din vulnerabilitate s-a ivit și poeta subversivă, a cotidianului friguros sub dictatură, narat sibilinic, dar punctat, totuși, acut, inteligibil, rebel, protestatar. De la Ultimul poem de dragoste în grădina de trandafir (a spitalului), un text despre fragilitate, boală, premoniție, la Scrisorile către Emil, o percutantă diatribă împotriva patriei și a dictaturii, o sinteză a solitudinii de neîmpărtășit și a lipsei de comuniune cu semenii din pricina a două marcaje -Zidul și Legea- care nu îngăduie libertatea. La marginea unui imperiu constrângător, unde nu mai există mântuire, poemele de dragoste ale Marianei Marin devin unica ei bătălie cu vorbele și cu oamenii care nu au fost încă lobotomizați deplin.

În sfâșierea acestor poeme (auto)tăiate există întotdeauna ceva inflorescent, o gingășie puternică. O diafanitate care violentează cu demonstrație și care tulbură. Solitudinea nu mai e doar solitudine, ci o formă de putrezire, de pre-moarte, iar dragostea, o mască de scrimă în acest duel dintre tine și tine. Plath, Țvetaieva, Ahmatova, Sapho, Emily, surori penitente invocate într-o elegie, sibile ale poeziei ca o „carceră sfântă”, Rilke și Mandelștam, cu toții, suferinzi ori dincolo de canon și de limitele îngăduite, devin muze de rezistență mentală și sufletească în închisoarea fără sârmă ghimpată din România, pentru o poetă care nu știa exact cum să supraviețuiască fără să înnebunească ori să renunțe la tot. Dar care caută înrudiri, alianțe lăuntrice, echivalențe, asemănări, în așa fel încât să excludă pactul cu vremurile. Mutilată, însăși rostirea ei devină alteră, molipsită de tenebrele psihice măcinătoare. Cine ar putea uita vreodată un asemenea vers cu efect de diagnostic dincolo de timp? “Limba în care gândesc eu cuvântul moarte/ nu este și limba în care gândești tu cuvântul iubire” (Elegie XII).

(text publicat în revista Steaua, nr. 10, 2016)

mariana%20marin%201

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: