Cu fusta ei din mărgele care țiuie, cu toba ei lată, cu încălțările anume făcute pentru mișcările de dans rotitor, dar mai ales cu oasele feței ei care sunt înseși oasele unei iluminări înstrăinate de lume, aceasta este cea dintâi șamancă pe care nu am întâlnit-o. Nu vreau să-i dau vreun nume.
Mesmeea Cuttita's Blog 
ianuarie 19, 2012 la 9:59 am |
cutia aceea parca ii iese direct din trup in ea poarta cateva suflete pe care le-a recuperat din rapa de la marginea padurii. aceasta samanca poate fi numita ankigni? …
ianuarie 19, 2012 la 10:52 am |
ce bine ca ai botezat-o 🙂
(poate fi si ingikna)
ianuarie 19, 2012 la 12:18 pm |
sau nakigni ninakig:) domnul echt i-a dat un nume făcut din mărgelele ţiuitoare de care vorbeşte mesmeea cuttita!
ianuarie 19, 2012 la 12:32 pm |
🙂
ianuarie 19, 2012 la 1:22 pm |
am găsit două vechi prietene:)
ianuarie 19, 2012 la 2:54 pm |
… ar trebui sa o intrebam si pe bufnitoasa athena ce crede despre!
🙂
(dar sa purtam scut, pentru orice eventualitate)
ianuarie 19, 2012 la 5:51 pm |
Poate toba ei va spulbera tristetile lumii.
ianuarie 19, 2012 la 5:53 pm |
poate-poate
ianuarie 19, 2012 la 7:34 pm |
avem de-a face cu o mare necunoscută,
o fotografie reușită,
femeia-șaman ar fi trebuit să nu le lase fotografiată,
astfel confuzia Che Guevara – Alberto Korda ar fi dispărut!
ianuarie 19, 2012 la 8:09 pm |
aveti dreptate!
si eu as fi preferat sa mi-o inchipui, dar sa nu o pot vedea niciodata.
(si, totusi, suntem norocosi, vizual)
ianuarie 19, 2012 la 8:57 pm |
http://www.tambour-de-chamane.com/
ianuarie 20, 2012 la 8:24 am |
sa cante tobele, prin urmare!
iunie 6, 2012 la 9:41 pm |
*curiosa