Pentru cine poftește un experiment straniu (poate, iritant de straniu), un cocteil Molotov filmic, din sutura a două faimoase pelicule de cinematecă, recomand unul după altul – Muntele Sfânt (1973, regizat de Alejandro Jodorowsky) și Anul trecut la Marienbad (1961, regizat de Alain Resnais). De încercat! Tocmai pentru că nu au nimic în comun. Și pentru că le-am revăzut de curând. De vizionat în această ordine prescrisă, cu tot ce înseamnă jodorowskyanismul și marienbadismul…
Mesmeea Cuttita's Blog 
martie 30, 2011 la 7:30 am |
Dar daca schimbam ordinea, ce se intampla Ruxandra? Ajungem in hell? :))
martie 30, 2011 la 12:44 pm |
helly (hellish) marienbad?!
la chestiunea aceasta sa raspunda teocratii 🙂
martie 30, 2011 la 6:15 pm |
Precaritatea mesajelor este din pricina subiectelor.
Subiectele ascund mesaje în care jocul pare a fi cunoscut,
totuşi acel joc de cărţi,
acea „banda a lui Moebius” în care oricum o dai:
pierzi,
este de fapt viaţa.
Oricum o dai: mori.
Ce păcat că mulţi nu înţeleg asta!
P.S. De fapt suntem atât de puţini şi atât de orgolioşi!
martie 30, 2011 la 6:29 pm |
prin urmare – sa jucam jocul marienbadic de carti sau nu?!
🙂
martie 30, 2011 la 7:19 pm |
Cu recunoaştere aflu că de „fair-play” sau de:
je triche
tu triches
il triche
nous trichons
vous trichez
ils trichent
mulţi nu cunosc.
Pentru că de fapt eu aşa m-am simţit!
martie 30, 2011 la 7:23 pm |
🙂
martie 30, 2011 la 7:42 pm |
Voi continua „jocul de cărţi”, pentru a dovedi că nu am orgoliu.
Ştiţi, cineva mi-a şoptit că femeile nu au orgoliu, ci doar vanitate!
Prin acestă afirmaţie doresc să nu vă suspectez de aceasta -de vanitate, şi să fiu bine primit aici, căci n-am orgoliu, ci doar o formă de devenire.
🙂
martie 30, 2011 la 8:08 pm |
domnule scorchfield, nu trebuie sa banuiti vreo conspirationita de blog!
🙂
cat despre izgoniri, nimeni nu le mai practica astazi, fiindca nu isi au rostul.
oooo, iar despre orgoliu si vanitate s-ar putea glosa infinit si tot nu ar fi de ajuns 🙂