Julian Barnes îl amintește, la un moment dat, pe W. H. Auden cu al său vers Trebuie să ne iubim sau să murim. Auden însuși își contestă și corectează versul ceva mai târziu, preschimbându-l în Trebuie să ne iubim și să murim. Finalmente, Auden renunță complet la acest vers. Iată cum comentează britanicul Julian Apostatul:
Această trecere de la sau la și este unul dintre cele mai cunoscute corective ale poeziei. Când am dat cu ochii de el pentru prima oară, am aplaudat rigoarea probată de Auden criticul în revizuirea lui Auden poetul. Dacă un vers sună bine și are muzicalitate, dar nu este adevărat, afară cu el – iată o abordare dezbărată curajos de narcisismul auctorial. Acum însă nu mai sunt atât de sigur. Trebuie să ne iubim și să murim are evident logica de partea sa; în același timp, e la fel de revelator și de frapant cu privire la condiția umană ca Trebuie să ascultăm radioul și să murim sau Trebuie să decongelăm frigiderul și să murim. Auden s-a arătat pe bună dreptate suspicios față de propria retorică; însă a spune că versul Trebuie să ne iubim sau să murim este neadevărat fiindcă murim oricum (sau fiindcă cei care nu iubesc nu se sting din viață pe loc) înseamnă a adopta un punct de vedere obtuz sau omisiv. Există modalități la fel de logice – și chiar mai convingătoare – de citire a variantei cu sau. Prima și cea mai convingătoare este următoarea: trebuie să ne iubim fiindcă, dacă nu o facem, am putea ajunge să ne ucidem unul pe altul. A doua sună astfel: trebuie să ne iubim fiindcă în caz contrar, dacă viața noastră nu-și trage sângele din dragoste, se cheamă că suntem deja morți.
Ar fi fost de ajuns să declar sec No comment, întrucât este singura dată când sunt foarte de acord cu aserțiunile axiomatice și spumoase ale lui Mr. Barnes. Totuși, nu o voi face, întrucât mă mănâncă limba să vorbesc măcar puțin în răspăr. Nu cred că este o diferență absolută între Trebuie să ne iubim sau să murim și Trebuie să ne iubim și să murim. Temporalitatea este ceva mai pulverizată și amețită, din pricina alternanței sau/și. Ceea ce contează, însă, în versul cu pricina nu este moartea și verbul a muri (să murim), ci dragostea, respectiv Trebuie să iubim. Moartea vine oricum, indiferent că este anunțată prin sau ori și, dar dragostea nu vine oricum. Și fiindcă ea nu vine oricum, ea trebuie să vină, este imperios să se ivească. Lucrul acesta mi se pare frapant și atingător, eventual, în versul lui Auden, faptul că TREBUIE să ne iubim. Pentru că, dacă nu ar fi acest trebuie, atunci ce ar fi și ce s-ar alege? Apostolul Pavel a zis ce anume ar fi. Așa că nu mai zic și eu. Tocmai fiindcă nu propovăduiesc, deși nu s-ar spune asta dacă mă gândesc că serialul antichimbalic a ajuns la episodul 10!
iulie 27, 2010 la 6:22 am |
😦 nu prea avem încotro aşam. doar că de la iubire la moarte pot fi atâtea stări de descompunere încât aş tinde să acord un loc pe podium şi „bolii” care se întinde între ele două.
iulie 27, 2010 la 6:23 am |
iscusita idee – sa faci din dragoste o boala intre viata si moarte (nastere si extinctie)!
iulie 27, 2010 la 6:28 am |
păi numai moartea e un punct, dragostele & boalele au obiceiul să erupă, pentru ca apoi să treneze. trebuie să bolim! (aşa aş tălmăci eu)
iulie 27, 2010 la 6:47 am |
fain, imi convine si imi place grozav! deci trebuie, se cuvine sa bolim!
iulie 27, 2010 la 1:15 pm |
e atat de ciudata dragostea asta. i mean, iubesti ceea ce n-ai avut niciodata intr-un fel.
iulie 27, 2010 la 2:14 pm |
ciudata de tot (chiar daca nu iubesti neaparat ceea ce n-ai avut niciodata)!
oare de ce se va fi albastrit numele stapanei de blog la comentarii? hmmm.
iulie 27, 2010 la 2:17 pm |
(mai simplu aşam: tot scrisul însoţit de un link e albastru. cel fără link e negru 🙂 )
iulie 27, 2010 la 2:24 pm
eu cred ca s-a albastrit de la serialul anti-chimbalic (desi s-ar fi cuvenit sa se rubinizeze mai degraba) 🙂
iulie 27, 2010 la 2:27 pm |
ei, da, ce-i drept am dat o explicaţie mult prea lipsită de imaginaţie 🙂
iulie 27, 2010 la 2:28 pm |
sic! sic!
iulie 27, 2010 la 2:32 pm |
🙂 de necaz am să albăstresc şi eu tot ce o să scriu, sic, sic! 😀
iulie 27, 2010 la 2:36 pm |
urmatorul episod anti-chimbalic va trebui sa il scriu cu rosu-alb! rosu de la rosu, alb de la motan…
iulie 27, 2010 la 2:39 pm |
🙂 şi partea scrisă cu alb ne-o vom imagina singuri?
iulie 27, 2010 la 2:45 pm |
poate fi la o adica si cu niscaiva cerneala invizibila!
oricum, motanul alb al orei 25 cum defineste chestiunea dragostei?
e julianbarnesian sau anti-barnesian? 🙂
iulie 27, 2010 la 2:51 pm |
el are o cu totul altă teorie: trăim, iubim dar de murit nu murim niciodată. mi-a fost greu să mă contrazic cu el pentru că se ştie că pisicile au nouă vieţi şi cum nu se precizează de la ce moment încolo începe numărătoarea inversă, am ajuns la concluzia că au în permanenţă nouă vieţi.
mai are şi teoria că iubirea trebuie toarsă.
iulie 27, 2010 la 2:56 pm |
tocmai la cele 9 vieti de pisica/motan ma gandeam si imi ziceam ca ar putea fi vorba de 9 dragosti sau de una singura de 9 ori. ce noroc au motanii astia parascovenicosi! 🙂
iulie 27, 2010 la 6:44 pm |
Caustic domnul Julian!
Eu as corecta versul astfel: „trebuie sa murim ca sa iubim…”
iulie 27, 2010 la 7:52 pm |
daca Auden ar fi cunoscut aceasta varianta, poate ca nu ar fi renuntat definitiv la versul lui!
iar Julian Barnes nu ar mai fi fost apt sa comenteze in stilul sau sceptic, cinic ori sugubat (desi ma indoiesc) 🙂