ceața

Seara, când ies pe balcon sau când stau lipită cu nasul de geam și mă uit uneori ceasuri în șir la felul în care noaptea se instalează cu trena ei de oaspeți, ceața clujevită este întotdeauna albăstruie, cu pigmenți negri pe ici, pe colo. Și este consistentă. Dimineața, ceața are însă o altă irizație: jumătate din ea este rozalie, jumătate este verzuie. Iar eu întotdeauna mă îndrept către ceața verzuie: aici se găsesc uneori ascunse tot felul de arătări – contururi confuze și alunecoase, evaporări himerice, adieri de nu se știe unde. Nu am încercat niciodată să vorbesc cu arătările respective, întrucât am știut dintotdeauna că ele sunt mute, iar limba mea era și ea tăcută. Cei care au vorbit mereu au fost, însă, ochii. Arătările despre care mărturisesc acum nu aveau ochi, nas ori gură, chipul lor era topit și lichefiat, specific unor făpturi din ceață. Niciodată nu am ales calea ceței rozalii, întotdeauna doar pe și prin aceea verzuie am călătorit. Cât despre ceața de seară, aceasta este frumoasă și stelară, dar parcă nu conține nimic altceva decât propria ei substanță care îi este de ajuns. Poate de aceea nu am încercat să o scormonesc niciodată, ci doar am admirat-o de la distanță, fără să pătrund în ea și fără să o ating sau să o las să mă atingă.

Anunțuri

14 răspunsuri to “ceața”

  1. Carol Vanadiu Says:

    Vorbesti despre ceata cum ar fi un element aparte, cum ar fi apa, aer, foc sau pamant… „bachelardianizezi” despre aceasta substanza hibrida, dintre apa si aer. Ceata albastruie cu pigmenti negri e sublunara, boreala sau poate hiporboreana, ceata nocturna nu ar putea fi altfel… ceata rozalie este infantila dar e si o „carnasiera”, culoarea roz nu este doar culoarea copilariei dar si culoarea carnii deci si o culoare carnivora, dar preferata mea, ca si a ta, este aceasta ceata verzuie, vine parca de o mlastina, nu neaparat o mlastina fizica, ci un smarc mai adanc, poate si din asta aratarile sale sunt himerice, mute, lichefiate…

  2. mesmeea cuttita Says:

    bachelardizam doar intamplator, simtamantul meu fiind mai degraba himeric, decat hermeneutic!
    dar interpretarea ta despre ceata roz carnasiera este binevenita.
    hmmm, m-ai pus pe ganduri cu ceata verzuie – smarc, mlastina. eu in ceata verzuie vad ceva samanic!

  3. iarina Says:

    Vad ca prin ceata o ceata vegetala, cu vase capilare himerice. Cat despre aratari, Mesmeea ar trebui căutată în ochi – acolo pare că ar sta acestea, sub forma de magii şi vindecări.

  4. Carol Vanadiu Says:

    Da…. dar samanismul oare nu te conecteaza si cu niste smarcuri foarte tainice, ascunse si launtrice?? de unde se iveste uneori ceata mlastinos verzuie cu toate aratarile ei himerice…

  5. valeriu gherghel Says:

    O ceata mucegaita, verzuie e si in Prabusirea Casei Usher (Poe). O ceatza din care ies miasme, o ceatza care nevrozeaza.

  6. mesmeea cutttita Says:

    iarina, poate ca nu e chiar asa la indemana sa privim aratarile in ochi!

    vanadisimus, eu nu vad in smarcuri ceva samanic, dar cine stie… trebuie sa mai visez in acest sens!

    Valeriu – da, imi aduc aminte de miasmele verzui din proza lui Poe. Uh!

  7. Carol Vanadiu Says:

    Povestirile fantastice sunt, de obicei, bogate in ceti verzui si in miasme care nevrozeaza, nu doar la Poe dar si in proza lui Lovecraft, de pilda, intalnim multe ceti verzui bantuite de fiinte fantastice. Totusi ceata mlastinos verzuie a Mesmeei e mai degraba una „suavizata” (adjectivul care stiu ii place Mesmeei de acum) e diafana, aratarile care se ivesc din ceata aceasta nu au in sine nimic de terifiant, ci sunt blajine, evaporarea si tacerea fiind insusirile lor funciare.

  8. mesmeea cuttita Says:

    ceata suavizata este un semn ca am abandonat infernalizarea pohetica?

    cat despre aratari, ele nu sunt blajine, ci enigmatice prin excelenta.

  9. ora25 Says:

    când de fapt ceaţa este gri! 😀 scuzaţi! eu în ceaţă văd un prag, peste care ai voie/eşti în măsură să treci au ba. (chiar am pregătit un post cu ceţuri colorate, da’ abia peste câteva zile îl postez)

  10. ora25 Says:

    şi cred că ceaţa roz e ceaţă dulceaţă.

  11. ora25 Says:

    de roze, evident.

  12. mesmeea cuttita Says:

    ceata granita ori limita ori prag! hmmm, o sa meditez!
    dulceata de roze nu imi place, dar de cirese si visine si rodii, da…

  13. maskirovka Says:

    îmi place teribil de mult ipostaza cu nasul de geam, vorbind altă limbă pe care cei din ceaţă nu o înţeleg. uneori e bine să laşi lucrurile neatinse.

  14. mesmeea cuttita Says:

    enigmatica maskirovka e sugubeata!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: