Manele cu Ruxandra

Acum vreo 15 ani am ajuns la Festivalul de poezie de la Sighișoara, organizat de un domn boem. Am întârziat, discuția despre poezie începuse și m-am sfiit să intru în sala oficială din Turn, așteptând pauza. În hol era un tip care fuma în draci și care era limpede, se dovedea plin de idei și poezie. Și mai ales era dornic de comuniune și polemici. Fuma în draci, cum am spus, și a venit la început timid întrebându-mă dacă sunt RC, eram chiar eu 😊, și de aici a început un dialog grozav, nu doar comunional, ci și cu îmbrânceli jucăușe, cu tachinări, cu ironie simpatică și mai ales cu ramificații. A fost un fel de dans în anticamera discuțiilor oficiale despre poezie care a durat vreo oră și mai bine. Și de aici a ieșit poemul Manele cu Ruxandra, scris de Radu Andriescu (întrucât despre el era vorba).

Manele cu Ruxandra

 

and the beer is still bad

it has an edge that alredy mixes with vomit and

decay, and you’ve got to be strong in the shadows

to ignore it, to ignore the poor and to ignore yourself

– Bukowski

 

Aş dansa manele cu Ruxandra Cesereanu. Eu

în blugi negri cu nasturi lipsă, ea

cu pălăria uriaşă peste vocea profundă şi sexi,

peste sarafanul bogat de curtezană veneţiană.

Sau poate-mi cumpăr haine, să fiu elegant

ca un vampir,

cum zice Emir.

Manele în cinstea Imperiului, fie în Clujul

cu nouă biserici mari, fie în Iaşul

în care Sfîntul Gheorghe,

cel ce-a răpus un balaur cît un miel – vorba Ruxandrei –

îi ţine zilele astea companie Sfintei Parascheva, închis

într-un sipet de argint

din care nu iese decît după miezul nopţii. Uite aşa

aş muri. Dansînd manele cu Ruxandra la bairamul

Sfintei Parascheva. Orientul slinos şi graţioasa Europă

într-un vîrtej de pufi şi solzi

în mijlocul catedralei.

Orga inchiziţiei şi  moog-urile manelelor,

urechile de faun ale lui Zamfir şi cîrlionţii de prunc

ai lui Sherley Temple.

Aş dansa pe mormintele strămoşilor din Nord şi din Sud,

peste ortodocşi, luterani, evanghelici, greco-catolici sau

catolici get-beget, peste islam şi Zen, peste Bivolaru.

Aş vedea Lumina

într-o perlă de spută, aş mîngîia tocul din lemn

al uşii. Aş porni cruciade cu sabie

de pandişpan, m-aş închina la stindardul Faber-Castell.

Aş deveni Brumaru, aş bea ceai de muşeţel şi frăguţă

cu Dimov la Dolhasca,

la dispensar, aş schimba

a treia europă la Apahida, aş duce fanfara

de la Zece prăjini la bombeul cizmei lui Mathias,

aş scribăli zi-lumină

despre durere, aş lua lecţii

despre durere, aş da lecţii

despre Căutare. Mi-aş lăsa trei, nu două, cocoaşe,

să mă călărească

mica prinţesă în gondolă meşterită la NASA. Aş vorbi

despre vise

ca despre o armă automată, apeşi pe trăgaci

şi drumul naţional pe lîngă Bicaz e împletit din maţele tale

/ mele. Am ajuns foarte tîrziu la Durău

şi am simţit cum îmi urcă în braţe pulsaţia rece

a manelelor de restaurant. Mirosea a brad şi a vomă

nupţială. Obrazul

de rechin grăsos s-a prelins între coapsele

mesei de biliard pînă pe conjunctivă. Prosoape

şi biscuiţi. Am început cu blasfemii

şi termin prins fedeleş de vîrful colţos al unui drakkar

de Bisriţa. Cîte un agent de circulaţie pe fiecare acoperiş

de sub talazul lacului de acumulare. Între cele nouă biserici mari

şi capela din chirpici moldav, argintul scobarilor şi al plăticii

de pe Bistriţa.

Senatorul

melcilor, scos din vila de peste lac şi aşezat pe treptele

care duc la apartamentul lui Teodorovici:

senatorul, de vreo şase ani,

numără cochilii de melc

împreună cu piciul din vecini. Urc la Lucian şi peste umărul

senatorului văd o plajă de cochilii. Peste drum, căminele

din Tîrguşor, Sociu

lungit pe duşumeaua sălii de lectură, cu abcese

de dimesiunea unei vaci pe rîpa Căcainei, carismatic

ca suta de votcă John Waine la Boema lîngă Polirom,

şubred, Bonanza

fără teritoriu, bulibaşă fără pagodă, manea

fără străluciri europene. Am strîns cenuşă

cît să încapă într-un pumn

încă fraged. Am adunat tot ce-am făcut bun

într-o viaţă de om şi nu cred că aş umple pumnul unui

prunc. Pe Ruxandra am văzut-o de două ori în viaţă, la reuniuni

poeticeşti, şi uite că-i cer unui străin

ajutor să nu mă duc la dracu.

Nu cred în biserică

şi nu cred în suferinţă.

Nici în mine nu cred.

Urăsc manelele şi cred că au fost aduse pe lume

de Inchiziţie. O glumă de sfîrşit de mileniu. Doar

că i-am văzut pe oamenii ăştia făcuţi să transpire

între dinţi. La Iaşi sau la Sibiu, maşinăria lui Emir

merge tot pe motorină. Ce să-i fac, sînt păcătos:

Ruxandra e răpitoare,

chiar cînd ridică munţi între oameni. Şi continente. Ţigănimea

din Păcureţ. Muşuroiul

colţ cu Păcurari. Filonul de purpură muiată în motorină. Un harbuz

proaspăt şi rece, de opt chile,

peste acoperişuri. Între lună şi harbuz, puţini fac diferenţa.

Fiind murdar, prefer harbuzul.

E dulce,

e roşu,

e bun.

Dacă nu-ţi place, bătrîne,

bătrîno,

ia o gură de aer.

Chiar şi una cu iz de vomă la altar.

Reclame

2 răspunsuri to “Manele cu Ruxandra”

  1. FID DeScribor Says:

    Cine are curaj, are și gata. Aproape că îți vine să scrii mai departe. ☺

  2. mesmeeacuttita Says:

    🙂 dixit FID, ca pe vremuri, acum 10 ani, când blogurile erau forfota timpurilor noastre!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: