(portrete în insectar)

Ruxandra CESEREANU

MIC DICȚIONAR DE SCRIITORI ABSURDOFILI

În 1494, Sebastian Brant a publicat Stultifera Navis, un poem moralist care descria o sută zece tipuri de nebunii şi vicii. În secolul XX, autorii care alcătuiesc o nouă Stultifera Navis, dar în sens benefic de data aceasta (şi ludic) sînt scriitorii absurdofili, în mod special dramaturgii. La nivel canonic, era mai direct (şi drastic) să încalci şi să distrugi piesa de teatru clasică, eventual chiar tragedia greacă, în aşa fel încît, prin absurd, să te situezi în lumea nouă contemporană, cu toate nuanţele ei de alienare şi de crize. Iată-i, prin urmare, pe cîţiva dintre nebunii de preţ de pe Corabia Smintită (într-o ordine preferenţială, fără să fie neapărat respectată cronologia).
0. Alfred Jarry (1873-1907) – papă al absurdofililor, patafizician care a cultivat ironia, aberaţia şi hiperbola. A scris o operă capitală (la sfîrşitul secolului al XIX-lea), Ubu rege (ciclul „Ubu“ este alcătuit din multe texte, dar Ubu rege este piesa centrală), situată, caricatural, între lumea-burtă şi lumea-latrină. A făcut din grotesc o formă de catharsis, a construit un scabros ludic şi a preschimbat tragedia în circ. Îi voi acorda Ordinul Marelui Burdihan-Merdre!
1. Witold Gombrowicz (1904-1969) – obsedat de stihia formelor şi de tema identităţii (aplicînd tehnica deformării), anatomist al oamenilor-manechine şi al retardaţilor (idioţilor) mîntuitori. Metateatral, simili-gnostic. Prozator experimental (Ferdydurke, Pornografie, Trans-Atlantic). Recomand spre lectură două piese dificile şi năucitoare: Cununia (vai de cei care nu au mînă şi picior de filozof!) şi Yvona, principesă de Burgund. Îl premiez cu Degetul lui Dumnezeu din Capela Sixtină, întrucît degetele beţivanilor din piesa lui cheie (Cununia) sînt apte să modifice aberant lumea.
2. Eugène Ionesco (1912-1994) – fascinat de omul-neant, de stadiul de obiect neînsufleţit al făpturii umane. Pasionat de dialectica golului şi a greutăţii, tragicizează comicul şi ridică neantul la rang de trăire şi cunoaştere. Ucide limbajul ca să ajungă la capătul comunicării şi să reinventeze limba onirică, postumană. Pe lîngă Cîntăreaţa cheală, recomand spre lectură Pietonul văzduhului, Amedeu sau cum să te descotoroseşti, Omul cu valizele şi Călătorie în lumea morţilor. Întrucît nu suferea de boala numită rinocerită (precum cîteva dintre personajele sale), îl premiez pe autor cu o şaradă sfincsoidă: „Este adevărat că la început s-a jucat, apoi a zburat, apoi a murit, ca orice alt ins. Nu-l credeţi cînd spune că nu este el şi că nu a fost niciodată.“ Cin’ să fie?!
3. Samuel Beckett (1906-1989) – fascinat de cuvintele NIMIC şi POATE, din care face aproape nişte mantre, confuzia devine stare existenţială intenţionată şi extensibilă la Beckett, la fel eşecul (aşa stau lucrurile, de altfel, şi în proza sa). A dorit să reimpună figura lui Iov şi să anatomizeze farsa tragică, materializată cu încetinitorul. Omuleţii lui sînt incompleţi (neterminaţi) sau pestilenţi, filtraţi printr-o psihodramă construită pe tehnica aberaţiei şi comentată de ecleziaşti profani. Fireşte, recomand spre lectură Aşteptîndu-l pe Godot, dar şi Ce zile frumoase! Îi acord autorului premiul „Credo quia absurdum“!
4. Max Frisch (1911-1991) – rescriitor de mituri şi miteme, autoironic şi subversiv plasat sub o aşa-zisă didactică amorală. Foloseşte parabolele doar ca pretext pentru a-şi edifica parodia. Recomand spre lectură Don Juan sau pasiunea pentru geometrie. Ar merita rolul Pompierului (fabulist) din piesa Cîntăreaţa cheală de Eugène Ionesco.
5. Friedrich Dürrenmatt (1921-1990) – captivat de marea bufonerie a istoriei, înţelege comicul printr-o dimensiune filozofică şi pune atipic chestiunea libertăţii: a fi ultimul înseamnă a fi liber de misiuni arhetipale şi de iniţieri. Teatrul lui este unul despre paradox. Recomand spre lectură piesa Romulus cel Mare. Autorului i s-ar putea acorda un premiu fără nume.
6. Tom Stoppard (1937-prezent) – autor obsedat de ideea de rol şi de teatralitate continuă, interşanjabilă. Fascinat de Shakespeare şi de obscuritatea intenţionată a doi scriitori din secolul XX – Tristan Tzara şi James Joyce (ca autori-nonsens). Studiază artificiul şi falsul în literatură şi în identitatea umană. Recomand spre lectură piesele Rosencrantz şi Guildenstern sînt morţi şi Travestiuri. Îi acord premiul Legitimaţia de Bibliotecă.
7. Harold Pinter (1930-2008) – scriitor cu fixaţie pe autoclaustrare (cameră uterină) şi haos, acestea prilejuind o bătălie existenţială pentru putere. Asemenea lui Ionesco, Pinter încearcă să ajungă la capătul limbajului sau măcar într-un no man’s land al limbajului uman, atîta vreme cît lumea suferă o deposedare morfologică. Recomand spre lectură piesele Îngrijitorul şi Aniversarea. Îi acord premiul Hotelul de Lux.
8. Slavomir Mrozek (1930-2013) – captivat de manipulare şi de dresajul ontic, apelează la parodie şi distorsionare, ca să discute polemic relaţia fatalitate-predestinare. Cultivă grotescul absurd, dozat contrapunctic, uneori prin parabolă. Recomand spre lectură piesele Tango şi O zi de vară. Îi acord premiul „Totul e permis“.
HIC SUNT LEONES 
Post-scriptum
Din acest panopticum lipsesc intenţionat Albert Camus şi J.-P. Sartre. Nu fiindcă nu ar fi scriitori de marcă, ci doar întrucît propria filozofie (înşurubată făţiş în jurul literaturii lor) le-a minat uneori, prin demonstraţii tendenţioase, textele literare. Oricum, amîndurora le-aş acorda un premiu hors concours (adică în afara dicţionarului de faţă) numit „Verba volant, scripta manent“🙂.
(text publicat în Dilema veche, nr. 586, 7-13 mai 2015)

5 Răspunsuri to “(portrete în insectar)”

  1. scorchfield Says:

    Lingurița de aur pentru zahărul alb pentru cafea o merită William Seward Burroughs (numele extins) pentru a-l său „Prânz dezgolit” (Naked Lunch).

    P.S. A apărut versiunea remasterizată a filmului (HD).

  2. Andrei Codrescu Says:

    Pina a aparut acest „insectar” nici un scriitor din lume n-ar fi dorit sa devina voluntar insecta! de acum incoace e un mare desideratum. Premiul Kafka pentru Ruxandra! (nota pt critici: puteti citi povestea lui Kafka si-n registru utopic: viata ca insecta poate fi minunata!)

    • mesmeeacuttita Says:

      Delicios rezon la postarea mea🙂. Numai că postarea se află (deși e semnată de Ruxandra) pe blogul Mesmeii, prin urmare avem o autoare fernandopessoniană la mijloc, cu heteronim. Nu cumva heteronimul (sau heteronima) ar trebui să primească premiul Kafka?! :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: