Poezia poate fi instrument chirurgical, catapultă lingvistică, platformă de lucru, exorcism etc.

Poeta Andra Rotaru m-a provocat de trei ori la dialog despre poemul manifest „Scrisoare către un prieten și înapoi către țară”. Iată aici câteva fragmente din dialogul publicat în revista Poesis internațional nr. 2 (22) din 2018.

  1. În 2018, la editura Paralela 45 a apărut volumul „Scrisoare către un prieten și înapoi către țară – un manifest”. Volumul se potrivește perfect (și)în aceste vremuri politice: „țara e ca o jupuitură acum,/ dar dincolo de piele nu se mai vede carnea,/ ci un drapel găurit/ care miroase a vechi și bătrân.” Cine mai este martorul cărnii de demult, cum își poate căpăta aceasta textura de altădată?

Ruxandra Cesereanu:

O țară jupuită este o țară maltratată de politicieni imunzi și de politici nefaste. Dar e, în același timp, și o țară răzvrătită. Carnea ei vătămată va fi vindecată doar dacă fiecare român va dărui ceva sănătos din el ca să recompună corpul politic al României. Decembrie 1989 este, cu siguranță, pentru mulți, doar un simbol învechit sau o pagină oarecare din istoria recentă a României. Drapelul găurit de odinioară (cu stema comunistă tăiată), din decembrie 1989, poate fi perceput patetic și sentimental, astăzi. Dar el a marcat o epocă, prăbușirea regimului comunist și etapa tranziției care a fost violentă și periculoasă în 1990. Vremurile noastre de acum sunt și ele periculoase, chiar dacă lucrurile s-au mai schimbat. Poezia mea de acum a căpătat niște accente pe care nu le-am avut decât în eseu și, exceptiv, în proză. Ca și cum conștiința mea morală s-ar fi deplasat între genurile literare, de la un gen la altul, de la eseu și proză spre poezie. A fost și pentru mine o experiență inedită, manifestul liric nu a fost programat, nu am avut un plan pentru el, pur și simplu s-a născut și s-a maturizat spontan. A ieșit de parcă l-aș fi născut în câmp sau pe munte, nu la spital.

  1. Volumul e ilustrat și cufotografii, face un salt în timp, din `89 până în 2018, mesajele sunt clare, de la „#vă vedem” la „poezia e în stradă”. Ai mai simțit vreodată că poezia poate fi atât de puternică?

Ruxandra Cesereanu:

POEZIA E ÎN STRADĂ – colajul cu acest grafitti a fost emblematic pentru manifestul meu. Poezia era în stradă la proteste, din 1990, de la Piața Universității, până în 2017 și 2018. Manifestul meu era în stradă și venea din stradă, aproape că nu îmi mai aparținea, nu era doar al meu. Unele versuri hibridează scene pe care le-am văzut eu însămi la proteste (fie în 1990 la București, când am ajuns în Piața Universității, fie în 2017-2018 la Cluj). Grafitti-ul de pe copertă (What will happen with your soul if you die today?) este din Cluj, l-am găsit scrijelit sub un pod din cartierul Mănăștur (unde locuiesc), în preajma sărbătorii de Paște, l-am fotografiat și am știut instantaneu că aceasta va fi imaginea-cheie de pe coperta cărții.

Am avut șansa să fiu, simbolic vorbind, prezentă la protestul din 10 august la București (eu mă aflam în străinătate atunci). Un dascăl la un colegiu din Oxford (clujean la origine), care avea manifestul meu, l-a purtat cu sine la protestul din 10 august, iar Scrisoare către un prieten și înapoi către țară a circulat astfel într-un grup de manifestanți. Poezia mea a fost în stradă, acolo, iar eu am fost onorată și emoționată că niște oameni curajoși din 10 august 2018 mi-au răsfoit cartea și au avut-o cu ei în ziua aceea.

  1. Într-o țară cu un certificat dublu, „de naștere și de moarte”, ce predicții luminoase poți face? Mai poate fi operată „tumora din gâtlejul unei națiuni”?

Ruxandra Cesereanu:

Tumora politică românească are destule nuanțe, e o maladie cu ramificații și nu e ușor operabilă ori vindecabilă. Poezia (fie ea chiar în stradă) nu are cum să tămăduiască singură (și definitiv) o țară, un popor ori pe cei care ne conduc prost sau ticălos. Poezia poate fi instrument chirurgical, catapultă lingvistică, platformă de lucru (spiritual), exorcism, ceea ce este îndeajuns de mult. Poezia poate salva individual (o știm cu toții), iar atunci când are coloratură sociopolitică și identitate de manifest poate fi terapeutică mental și sufletește inclusiv la nivel colectiv. Pe mine m-a salvat (personal) acest poem pe care l-am scris, poate că i-a salvat și pe alții. Iar dacă nu i-a salvat, măcar i-a ajutat ori le-a dat energie și putere de a se răzvrăti.

poesis international 22

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: