Sus, inima!

Grațiela Benga a scris un text amplu despre „Scrisoare către un prieten și înapoi către țară”, intitulat „Sus, inima!”, publicat în revista Orizont, la pagina 10.

<<Oricine urmăreşte (cu stăruinţă) literatura română de după 1990 se întâlneşte, mai repede ori mai greoi, cu poezia şi proza Ruxandrei Cesereanu – ambele inconfundabile prin unghiul şarpantei tematice şi prin consistenţa metodică a fantasmelor. În timp, poeta s-a lăsat sedusă de experimente; a scris poeme-roman alături de Andrei Codrescu (Submarinul iertat) şi Marius Conkan (Ţinutul Celălalt). Şi-a oglindit senzualitatea, şi-a reprezentat anxietăţile. Poemele din Zona vie, Kore-Persefona, California (pe Someş), dar şi naraţiunile se irigă prin aceleaşi capilare care traversează un ţesut interior supus caznelor, nevrozelor, obsesiilor. Nu fuga de sine e proiectată, ci asumarea spaimelor şi năzuinţelor – oricât de năvalnice. Fără eschivă, fără rest.

Cu toate acestea, ar fi o greşeală dacă am înghesui cărţile Ruxandrei Cesereanu între limitele unor categorii calpe, năuciţi de marota raţionalismului ori de amplitudinea imaginarului individual. Preocupări în aparenţă divergente se întâlnesc şi convieţuiesc (cu limbaje diferite) prin modul în care idei, imagini şi nelinişti trec din literatură în eseuri sau studii, în timp ce parcurg şi sensul invers – într-un mecanism care, dincolo de înşelătoarea fractură ce desparte obiectivarea academică de metabolismul psihic şi afectiv, dezvăluie nu numai experienţa cunoaşterii, ci şi fenomenul propriei regăsiri.

La poezie s-a întors de curând Ruxandra Cesereanu, păstrând punctele de tensiune în jurul cărora i s-a cristalizat, de-a lungul anilor, efortul: istoria recentă şi imaginarul românesc. Dar şi interesul de a distinge lucid slăbiciuni, fără ca decuparea lor să vină dintr-o aspră distanţare. Din acest punct de vedere, Scrisoare către un prieten şi înapoi către ţară – un manifest (Editura Paralela 45, 2018) se dovedeşte un amplu poem de dragoste, numai că de această dată efluviul erotic e înlocuit de un veritabil ataşament patriotic. Nu chipul idealizat al ţării conturează poemul, ci profilul unui spaţiu profund vulnerat şi, totuşi, nu mai puţin robust. O ţară care, abia răsuflând, are nevoie de consistente retuşuri – din partea celor care o iubesc suficient ca să îi vadă metehnele şi să trudească, sârguincios, pentru a-i transforma potenţialul în pătrunzătoare realitate. >>

Linkul la pdf-ul revistei Orizont, unde se găsește în întregime eseul Grațielei Benga (la pagina 10), este mai jos :

http://www.revistaorizont.ro/arhiva/august2018.pdf

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: