Sunt echinoxistă de mai bine de 30 de ani, Echinox a fost un fenomen serios și formator intelectual, dar și o școală ludică, o platformă anecdotică, hâtră. Umorul echinoxist nu a fost doar caragialian, ci și urmuzian și bulgakovian. Un carnaval, un carusel pe care mi-l reamintesc răsfățător.
Câteva scene de viață de la simpozionul și banchetul aniversar de acum, din octombrie 2018.
(alături de filosoful și eseistul Aurel Codoban, unul din prietenii mei ludici statornici)
(alături de Liviu Malița, prieten de-o viață cu mine și Corin)
(în cramă alături de Corin, la banchetul aniversar echinoxist)
(alături de Ion Mureșan, pe terasa comună a revistelor Steaua și Tribuna, la o țigară)
Lasă un răspuns