Întâia scrisoare din Noua Californie (pe Someș)

IMG_1709 - Copy.JPG

Dragă Nikos ori Ezra ori Andreas, acum îți scrie Kore Cretana, cea care și-a purtat zvăpăiala în lanul de grâu. Marea e zvârcolită de anemos, dar tocmai de-aici eu mi-am căpătat noua suflare. Ma vie. Miros de sare, lipie și ceapă tolănită în soare vine dinspre munte peste câmpie. Părul l-am tuns și l-am împrospătat cu ulei de mac. Kore Cretana legată de șoldurile lui Diego de Braga, corăbierul care a ajuns în marea din nordul Africii, într-o canoe. Răsuflarea mea nouă, grâul meu înnoit, inima ta e o broscuță. dar eu o voi face să bată ca talgerele, o voi legăna, voi tămădui mușchii să pulseze iar în viața lor sângerie.

Două gemene s-au ridicat din nisip și au acoperit apusul soarelui, ca băieții boxeri din orele minoice. Râsul și înghionteala lor erau pentru ochii lui Diego aflat în semilotus, pe malul Cretei. La Rethymno am șezut și ne-am reînsuflețit. La Rethymno am  reînvățat lucrurile simple și grele: a iubi, a trăi, a nu mai muri. Gemenele aveau cozi lungi, împletite, erau niște căluți de mare zăriți de aproape cum tropotesc lângă inimă.

A mai trecut o zi și am pornit-o spre nisipurile roșcovane din Insula cerbului, un loc unde nu mai ajung decât înotătorii-preoți. Vom trece mai întâi pe la casa rachiului, mi-a șoptit la ureche Diego de Braga, căci mierea e aici o mirodenie, iar odăile sunt îmbibate de mirosul albinelor. Rakomelo era scrijelit pe acoperișul tavernelor, iar noi am băut ca toți călătorii. Ba chiar ne-am și cherchelit puțin. Aveam un ghiveci cu aloe la fereastra care dădea spre mare. Bătălia cu venețienii era în toi și atunci am visat capetele tăiate a doi frați ce se numeau Psaromiligos. Totul se petrecuse în grota Sophia, săpată printre stalagmite uriașe. Înotătorii-preoți au găsit aici o potcoavă de un stânjen: se zvonise că Sfântul Dimitrie făcuse un salt pe cal, de pe un pisc pe altul, până în grotă, și-aici căzuse în genunchi, iar una dintre potcoavele calului rămăsese zălog pentru cei credincioși.  Atunci Diego de Braga îmi zise că legendele sunt rodii la casa omului. Și râse ca Dionysos aruncat de pe cal.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: