Nici nu e nevoie să ni se vadă chipurile

IMG_1552

Prezentul trecut, ca un punct de fugă. Sau prezentul vechi, cum îl numește Andrzej Stasiuk. Prezentul prefirat în noi toți, fără să poată fi păstrat în vreo cutie, întrucât trece oricum și uneori e același cu al altora, nu e doar al nostru. Frumusețea lumii e aici cu noi, ce aș putea să doresc mai mult?! La Balos, Creta 2018. Nici nu e nevoie să ni se vadă chipurile. E de ajuns că pentru o clipă facem parte din peisaj.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: