În spatele și în fața ferestrei

Shirley Baker, 1962

Fotografie de Shirley Baker, 1962)

Tot ceea ce iarna se vedea prin fereastră se preschimba vara într-o suită de lucruri care puteau fi atinse, mirosite, gustate, nu DOAR văzute ori auzite. Asta era ceea ce mă făcea să mă bucur statornic în vacanțele de vară: tangibilitatea a ceea ce se găsea dincolo de fereastră. Melancolia iernatică era spulberată și se preschimba într-o bucurie sinestezică maximă pentru prichindeaua care râvnea să experimenteze lumea de după fereastră, de afară. Pietrele, râul, mirosurile încinse (fie ele chiar putride, uneori), florile de câmp, gâzele, fructele (furate din grădini interzise, dar asediate – sau fructele cumpărate cinstit de la piață), toate acestea umpleau creierul și inima mea cu experiența acută a verii și a libertății. Fereastra despărțitoare dispăruse, se topise, la fel se topise și fereastra mentală care izola, cu granițe fixe, vara de iarnă. Fetița nu mai era despărțită de fetița întreagă, fata nu mai era izolată de fata întreagă, iar mai târziu femeia avea să nu mai fie nici ea sigilată dincolo de femeia pe care vara o scotea deplină la iveală. Cred că acesta este darul extrem pe care i-l datorez verii și vacanțelor la ceasul arșiței. Întregirea, deplinătatea. Un mare dar, cu adevărat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: