Mâini de fetiță

Fetița aceasta este deja o doamnă: cine a pus-o să pozeze, a făcut din copila aceasta un etalon romantic, după canon. E pieptănată ca o femeie mare, probabil că este și machiată puțin, are o rochie decoltată de parcă ar avea deja piept, buzele sunt ușor rujate sau măcar sclipicioase. Și, totuși ceva din ea a rămas prichindea. Mâinile, căci despre ele este vorba. Datorită mâinilor fetița aceasta nu e preschimbată de tot,  mai este ea însăși, fetița din găoace, din cuib, din prichinderia ei jucăușă. Întrucât mâinile acestei fetițe s-ar juca, deși a fost pusă într-o ipostază gravă, deși e pieptănată cochet răvășită precum o doamnă meditativă ca la carte. Îmi plac teribil mâinile ei ușor grăsuțe, dolofane doar cât trebuie, umflate de la prichinderia ei firească, de copilă care ar pofti să se joace, iar nu să pozeze în matur. Datorită mâinilor ei dulci, fetița aceasta nu a fost alungată din ea însăși.