Naxos (II)

img_0465

Timpul meu e cât o scoică: striațiile de pe carapacea ei, vălurite, cuprind o lume ondulatorie și orizontală. În gropile mici de la suprafața scoicii se găsesc răsuflători pentru poezie și lărgimi pentru inimile care ar putea încăpea într-un pumn de copil. Timpul meu s-a făcut al vâltorilor și al mareelor. Tot cu mine sunt și peșterile albe, stupii de piatră mată, depozitele de marmură. Scoica adăpostește morene și crevase în care timpul stă înghesuit. Dar după o vreme, el începe să se umfle ca o cocă. E un șarpe Kundalini făcut din alge. În jurul lui au crescut crini ai nisipului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: