Printre pietrele albe de la Molfetta

Uneori, dimineața, câte-o catedrală medievală mă face să mă trezesc direct în genunchi. Piatra albă de construcție îmi aduce aminte de șerpii din basme, care aduc noroc și vești din alte lumi. Este ceva ocult în acest alb tăbăcit de vreme, dar care încă rezistă și nu încetează să supraviețuiască. Scintilația desăvârșită a pietrei albe nu este doar la amiază, ci și în amurg când, pe fondul vinețiului și al ploilor de vară (uneori năpraznice), albețea pietrei devine aproape mistică în felul ei firesc. Normalitatea acestei sfințenii mici și cuminți produce tihnă și gratitudine interioară. Nu degeaba vorbeam despre trezitul în genunchi.

IMG_5227

IMG_5230

IMG_5259

IMG_5221

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: