Cartierul Grigorescu (2)

Cu prietena mea, Danuta, stăteam la povești, seara-noaptea, de la geam la geam. Ea locuia la etajul cinci, eu, la patru, în primul bloc turn de pe strada Donath. Fereastra de la odaia ei era deasupra ferestrei de la odaia mea, așa încât seara ne fluieram una pe alta și ieșeam la fereastră, apoi povesteam, cumva în șoaptă. Nu știu dacă mai auzea cineva, nici părinții ei, nici ei mei (care la ora aceea, era trecut de 10 seara, ascultau Radio Europa Liberă !) nu s-au manifestat niciodată cu iritare, cred că unii dormeau, iar alții ascultau vești politice interzise, așa încât nimeni nu băga în seamă sporovăiala noastră noptatică, la fereastră. Era, de fapt, un fel de zumzăială, un fel de foșnet de adolescente care vorbeau despre cărți, despre peisaje, despre jocuri, dar niciodată despre dragoste (aceasta era prea tainică, prea stranie, prea lăuntrică sau nu exista defel la vremea aceea). Vorbitul nostru în șoaptă, seara, era deja un ritual. Nu adormeam niciodată fără o mică sporovăială de întreținere. Nu știu de ce, dar eu îmi închipuiam că și în celelalte blocuri turn fetele stăteau tot așa la taifas nocturn. Îmi închipuiam câteva ferestre deschise și capete de fete atârnate unele deasupra altora într-o o rostire misterioasă. Văzute de departe, cred că eram dintr-o poveste. Iar acum când îmi amintesc despre lucrul acesta chiar că suntem dintr-o poveste, am devenit așa ceva, tocmai am întocmit povestea, am înnodat-o. S-ar putea ca madlena mea să fie chiar scrisul acesta pe blog, pe un blog uitat, de nișă, despre vremurile de odinioară din cartierul Grigorescu ori de pe strada Donath. Dar lucrul acesta îmi tihnește. Nu este nicio grabă, nicio urzeală anume, niciun brânci, totul este firesc.

2 Răspunsuri to “Cartierul Grigorescu (2)”

  1. Marcel Conde Says:

    As da orice sa stiu ce se discuta, seara tarziu, in noptile de vara, sub felinarul orb de deasupra bancutei din curtea blocului, acolo unde, noi, picii blocului, nu aveam acces.

  2. mesmeeacuttita Says:

    Am povestit câte ceva despre ce se discuta acolo într-o povestire numită Verile când spărgeam bulbuci de smoală (din cartea mea NEBULON). Era cam așa – băieții mari narau, succint și aluvionar, istorii cu gangsteri ori science-fiction. Fetele narau tot felul de brizbrizuri despre vacanțe, rochii, băieți ori alte fete pe care erau geloase. În ce mă privește, am fost captivată întotdeauna de povești, indiferent despre ce era vorba în ele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: