Gamoneda (un portret-vitraliu)

Antonio Gamoneda (n. 1931) este, probabil, cel mai impetuos poet spaniol actual, cu un background politic de antifranchist. Antologia sa bilingvă, Claritate neostenită (traduceri, note, prefață de Dinu Flămând, Cluj, Editura Eikon, 2012) este una de impact, datorită structurii de verset cosmic, gândită ritualic de poet. Din toate gesturile (nașterea unei fetițe, amintirea unei cățele chinuite de copii, cimitirul satului etc.) se naște un sens profetic, un viitor care va regândi prezentul, preschimbându-l în poezie. Rostirea este sacadată, repetitivă contrapunctic. Figura rustică a mamei se preschimbă într-o sibilă, de pildă. Antonio Gamoneda are parte de o evoluție poetică de invidiat: de la proletar (și autodidact) la mistic al erosului și al lumii. A simți devine la Gamoneda a înțelege, a se scufunda, a fi impecabil. A simți înseamnă a semnifica. Nu în zadar Dinu Flămând consideră că Gamoneda izbutește să somatizeze poezia (în prefața “Un poet al suferinței”). Obsedat de funcția limbajului poetic, Gamoneda predă o lecție de anatomie semantică pe înțelesul gânditorilor lirici de finețe. Poezia sa politică din volumul Descrierea minciunii inculcă sensul unui profetism colectiv, grav, aparținând unui raisonneur al epocii, unui outsider care deconstruiește dictatura, devenind un medium al celor persecutați, pieriți, maltratați. Amintirea și procesul stringent al rememorării devin chiar o nouă formă de profeție, chiar dacă memoria este, în același timp, o formă de blestem. Memoria înseamnă luciditate a trecerii, diagnostic în mers al timpului accelerat. „Uitarea este patria mea supravegheată, dar eu am avut o țară mai mare și mai necunoscută.// Am revenit într-o tăcere de pleoape spre acele păduri în care am fost urmărit de presentimente și de propuneri de oameni bolnavi”. Împotriva schingiuirii nu poate funcționa decât erosul ardent. De aici următoarea etapă a lui Gamoneda, a unei lirici voluptuoase și, simultan, meditative; de aici splendoarea unor versuri care sunt concentrate și simple, dar înnoitoare și curajoase, unind bătrânețea și erosul într-un produs inedit, covârșitor, sfidător: “Și iată că a sosit limba ta; se află în gura mea/ ca un fruct în melancolie.”

gamoneda1fina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: