fata-felinar

Nu doar mâinile acestei fete-felinar mă incită, ci și chipul de pe rochia ei (ori de sub rochia ei), care este tot un felinar. Întotdeauna rochiile lungi și înfoiate ascund lumi și felinare, dacă putem numi felinar orice fel de chip (al nimănui ori al unei străine / unui străin) care privește spre noi și, simultan, privește nicăieri, oriunde. Roșcata fată-felinar privește pieziș spre noi sau în jos, spre rochia ei închipată (întruchipată), iar lucrul acesta ne face să fim atenți la indicii, marcaje, semne, notații. Felinarele au darul că luminează doar într-o anumită măsură, fără să strălucească orbitor, fără să fie extreme și  tăioase. Dar lumina lor, chiar dacă nu este intensă precum a soarelui ori a stelelor incandescente, are ceva inițiatic prin tocmai strălucirea lor nedeplină. Prin urmare, dacă fata-felinar privește spre felinarul din rochie (de sub rochie), iar felinarul ne privește pe noi – cine pe cine privește de fapt și către ce anume se îndreaptă?

naltaroaga

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: