Visătorii și visații – o poveste mică

noapte buna

Nu întotdeauna făpturile nocturne și non-umane care apar în vise sunt spăimoase. Uneori, deși înfățișarea lor e neomenească și deși ar trebui să sperie, înfricarea nu se produce defel. Mai degrabă își face loc un soi de camaraderie stranie ori chiar prietenie tainică. Între cel care visează (fie că e copil sau matur) și entitatea ciudată care erupe în vis se creează legături enigmatice, care conțin inclusiv lumină, nu neapărat întuneric. Firește că mai degrabă e vorba de clarobscur, dar până și acesta e unul fragil, vulnerabil, fără teroare, pavor sau ceva înrudit cu astfel de stări extreme. Ceea ce apropie visătorii de visații cei ciudați este un soi de melancolie a visaților, de bosumflare a lor sau de tristețe calină. Fără să fie monștri limpezi, fără să fie jivine terifiante, cei visați au ceva foarte omenesc nu în cum arată, ci în cum li se deduce sufletul. Iar acesta este, pare-se, unul suav, delicat. De aceea, ei, visații misterioși, stau deasupra patului visătorilor și protejează acest pat ca pe o platformă de interferență, de intermundii. Ei apără chiar visul în care sunt visați.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: