Prin văzduh

Firește că lumea s-a pierdut într-o anumită măsură: și noi am pierdut-o pe ea, dar și ea s-a pierdut pe sine, s-a rătăcit, așa cum se rătăcesc baloanele ori zmeii prin văzduh. Și, uneori, șnurul ori frânghioara cu care lumea era prinsă încă mai atârnă, de parcă ar putea fi din nou capturată și făcută a noastră, printr-un șiretlic ori doar printr-un noroc orb. Dar noroceii nu mai sunt orbi, ci surdo-muți mai degrabă, și dacă mâna noastră mai crede că atinge ceva e doar o părere. Ori poate un mister, o taină, din cele care rămân taine tocmai prin neatingere.

balonul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: