De la Duniazada clujevită la Duniazada lui Salman Rushdie

Prietena mea Cru, povestașă de Toulouse & Clusium, mi-a semnalat apariția povestirii lui Salman Rushdie, legată de Duniazada, sora mai mică a Șeherezadei, apărută în vara aceasta în New Yorker. Am fost bucuroasă de coincidența faptului că acest personaj, mai puțin vizibil, în celebra suită de povești 1001 de nopți, a devenit personaj-cheie, în ultima vreme, pentru mai mulți autori : mai întîi pentru noi, povestașii din Cluj (în 2008), apoi pentru Andrei Codrescu (în cartea Whatever Gets You Through the Night. A Story of Sheherezade and the Arabian Entertainments, Princeton and Oxford, Pricenton University Press, 2011), iar acum, în 2015, pentru Salman Rushdie.

Între 1 martie 2008 și 13 iulie 2009, am inițiat în cadrul Phantasma – Centrul de Cercetare a Imaginarului, de la Cluj – un atelier de scriere creatoare în proză, concentrat pe arta narațiunii în seria de povestiri O mie și una de nopți. Atelierul, numit 1001 de zile și de nopți, s-a desfășurat, de obicei, sâmbăta dimineața, la Facultatea de Litere din Cluj, vreme de două-trei ore, și a durat aproape cinci sute de zile. Atelierul a fost încheiat printr-o tabără de zece zile în iulie 2009, organizată la Portul Cultural Cetate. Experimentul a fost exportat și în America, întrucât, între 22-24 septembrie 2010, Andrei Codrescu și Dave Brinks au organizat un microfestival de povestiri (The 1001 Nights Story-Telling Festival in New Orleans) între povestași români și povestași neworlinezi .

Scopul atelierului din Cluj a fost redactarea unor povestiri înrudite și similare (tehnic, stilistic) cu cele din O mie şi una de nopţi, dezvoltând însă personaje „paralizate” epic, deja existente în textul consacrat al suitei de poveşti, dar cu o partitură foarte redusă, minimală, care permitea dezvoltarea epică într-o nouă suită de povești. Convenţia narativă a fost conservată identic: s-a pornit de la o primă povestire-uter sau povestire-scorbură, matrice pentru următoarele povestiri care aveau nevoie de lianturi şi punţi tematice, astfel încât trecerea de la un text la altul să curgă firesc. În noua suită de poveşti, nu Şeherezada este personajul central, ci sora sa, DUNIAZADA, şi una din sclavele acesteia, Rașazada (personajul acesta nu există în O mie și una de nopți, ci a fost inventat), ele fiind povestitoarele care impun ritualul narativ şi în acelaşi timp ascultătoarele de performanţă. Lor li se adaugă un al treilea personaj povestitor, regele Șahzaman, fratele vestitului rege Șahriar, pe care Șeherezada se străduia să îl înduplece prin narațiuni ritualice nocturne să nu mai ucidă fecioare.

Iată aici începutul acestui atelier și intrarea Duniazadei în rolul principal.

După ce șezu cuminte multe zile în iatac…

După ce şezu cuminte multe zile în iatac cu regele Şahriar şi Şahrazada, Duniazada, mezina Şahrazadei, se retrase sfioasă de la o vreme, căci sora sa mai mare se obişnuise să rostească poveşti fără să mai fie îmbiată şi fără să mai fie nevoie de laude. Cât despre primejdia morţii, aceasta se îndepărtase şi fusese alungată pentru oarecare bucată de timp, după cum ieşise la chibzuinţă. De aceea, Duniazada se aruncă la picioarele lui Șahriar și ale Șahrazadei şi le sărută mâinile, apoi se retrase, căci locul ei nu mai era în acel iatac. Dar de grija surorii mai mari, Duniazada nu plecă nici foarte departe, ci rămase într-o odaie apropiată, însoţită de sclava sa Raşazada. Iar vizirul, tatăl ei, îi îngădui aceasta. Duniazada se adăpostise într-un iatac apropiat, întrucât se mai temea încă pentru viaţa surorii sale.

– Pe Allah, n-am să-mi iert niciodată dacă Şahrazada, sora mea, va adormi ori va fi atinsă de oboseală, iar regelui nu va mai avea cine să-i spună poveşti peste noapte. Pe cel Atotţiitor şi Atotstăpânitor, trebuie să rămân trează la fiecare trecere a lunii, ca să ascult poveştile surorii mele. Iar dacă ea va adormi vreodată, să pot să istorisesc eu poveşti în locul ei şi să o fac cu îndeajuns de multă iscusinţă, astfel încât fiicele muslemiţilor să fie mântuite de moarte!

Din toată inima, de aceea, Duniazada şezu în odaia din apropierea iatacului regesc. Ziua se întâlnea cu sora sa mai mare, după ce aceasta se odihnea întrucâtva în iatac, şi citeau împreună poveşti, atunci când regele Şahriar împărţea dreptatea pentru supuşii săi şi dădea porunci până la căderea serii, iar noaptea deschidea o ferăstruică tainică pe care o făcuse în zidul odăii regelui, de unde asculta şi ea, împreună cu sclava Raşazada, poveştile nespus de iscusite ale Şahrazadei. Tot ziua, însă, mai făcea un lucru: o trimitea în suk pe Raşazada, însoţită de un slujitor cinstit al tatălui ei, vizirul, iar aici sclava avea o poruncă straşnică de împlinit, întrucât trebuia să asculte istorisirile neguţătorilor, apoi ale cămilarilor, hamalilor, sacagiilor, zarafilor şi giuvaergiilor, precum şi ale vânzătorilor de mirodenii, fructe şi carne, ori ale vânzătorilor de sclavi şi chiar ale sclavilor acestora. Poveştile se cuvenea să fie ţinute minte cu inima şi tăinuite în gura Rașazadei, spre a-i fi dăruite stăpânei sale Duniazada. Iar aceasta avea să le scrie pe suluri răsucite, astfel încât să nu se piardă, ascunzându-le apoi într-un cufăr pe care sora cea mică nu avea să-l folosească decât dacă poveştile surorii sale mai mari ar fi secat. Astfel, din dragoste pentru sora ei Şahrazada, Duniazada ar fi putut ea să încerce a rosti poveştile ca să-l facă pe regele Şahriar să nu mai ucidă alte fecioare.

– Pe Allah, îi mărturisi Raşazada, minunata mea stăpână, voi face în aşa fel încât să te mulţumesc, iar ceea ce voi aduce din suk, de la bărbaţii care istorisesc acolo, să-ţi fie pe plac şi să-l îmblânzească pe regele nostru Șahriar. Iar stăpâna Şahrazada să nu înceteze a fi cinstită de toate fecioarele care au rămas în acest regat şi care îi datorează viaţa, multdreptcredincioasă fiind ea.

Sclava Raşazada rosti toate acestea faţă de stăpâna ei, neuitând că, înainte de toate, se cuvenea să îşi rostească tocmai a ei poveste, despre cum ajunsese sclavă la curtea regelui Şahriar şi mai ales a vizirului, tatăl Şahrazadei şi al Duniazadei.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Și iată linkul la povestirea lui Rushdie, care scrie un text simili-filosofic, o proză eseistică, borgesiană.

http://www.newyorker.com/magazine/2015/06/01/the-duniazat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: