Zenobialand – scrisori de dragoste

„Draga mea, i-am spus eu atunci, încet, fetei aceleia, fiindcă nu știu cum te cheamă am să te numesc Zenobia și trebuie să știi că te iubesc neînchipuit de mult: uite, chiar azi noapte am visat că un prieten, un fost coleg de școală, nu mai știu, mi-a dăruit o haină brodată, trebuia să asist la nunta lui; ei, bine, mireasa, care îți semăna leit, mă iubea neînchipuit de mult, îmi spunea mereu asta, în ciuda atitudinii mele rezervate; mie, mărturisesc, îmi făceau plăcere, deși respingeam cu hotărâre pornirile ei pasionale; de altfel, cu câteva nopți înainte, în împrejurări aproape similare (cu excepția ceremoniei nupțiale) o altă fată, nu o mireasă, ci una despre care se știa precis că e mormonă, te rog să nu scapi amănuntul acesta, mă iubea și ea neînchipuit de mult și eu mă simțeam nespus de bine, ca în picătura aceea de apă; eram fericit, în pelicula ei de dragoste, îți spun drept și te iubesc neînchipuit de mult, aș zice, și așa mai departe; starea aceasta de dragoste pentru tine, totală și cotropitoare, rezumă întreaga mea existență de până acum, nu știu dacă mă înțelegi; iar dacă mă iubești și tu neînchipuit de mult, după cum s-ar părea, poți să faci abstracție de persoana mea fizică atât de incorect îmbrăcată, n-are importanță, nu știu dacă mă înțelegi și te rog să ierți discursul meu de cretin, voiam să spun, și așa mai departe…

E sigur că te iubesc, mi-a răspuns ea încet, de altfel trebuie să știi că, făcând abstracție de circumstanțe, te iubesc neînchipuit de mult, în calitate de mireasă a fostului tău coleg de școală, deși nu sunt mormonă, dar asta nu contează, și așa mai departe…”

(Gellu Naum – Zenobia)

Cartea aceasta a fost publicată acum 30 de ani, dar eu și tatăl meu ne raportăm la ea, constant, ca la un cufăr cu minuni (sau de zestre). M-aș bucura să scrii cândva un roman precum Zenobia, mi-a mărturisit tatăl meu (are 80 de ani) acum câteva zile, într-o dimineață în care domnul Naum (poreclit Seniorul) era lipit de interstițiile noastre afective, agățat ca un noctiluc de brațele noastre deschise. Mă bucur că blogul mesmeic poate fi un soi de acvariu pentru mereu reînviata Zenobia.

3 Răspunsuri to “Zenobialand – scrisori de dragoste”

  1. PORIFERN Says:

    Romanul acela exista, din fericire. Cred ca fiecare poet, fiecare poetă are, de fapt, o asemenea carte, uneori ascunsa în mai multe. Încep să cred că, pentru cei adevărați, e ceva aproape inevitabil… Acum, când vin ploile de peste tot, pare că, în toată această închipuită scufundare, Zenobia și universurile ei sunt niște canale unde se poate respira. E nevoie de încetineala ei. De strecurările ei.

  2. PORIFERN Says:

    Reblogged this on poriferm.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: