parâme cu memorie

DSCF7066

Călătoria mea în Deltă (în vara care tocmai a trecut), pe un canal îngust, s-a dovedit a fi un circuit neuronal al memoriei. Nu floarea lotușilor a fost cea care m-a făcut să fantazez și să prind în cerc lumea, ci tulpinile și rădăcinile. Prelungirile plantelor pe sub apă și rețeaua lor au însemnat pentru mine chiar o structură cristalină a memoriei. Ca și cum aș putea conține dinainte vara de acum, înainte ca ea să se încheie și ca timpul să fi trecut definitiv. În tulpinile vălurind ale lotușilor se găseau atâtea vieți concentrate. Era aici fibra de sticlă a timpului și a trecerii dintotdeauna.

DSCF7069

Debarcadere pustii, pitice, și vase de marfă, ascuțite, dar ca niște rechini blazați. Andrej Stasiuk vede în Delta românească un Styx adaptat, un transportor al sufletelor. Iadul de aici e unul static, molcom, bătrânesc și abandonat. Nu e defel un iad înfricoșător, ci unul al părăsirii lumii. Parâmele unui neant anacronic, zic eu.

DSCF7072

Memoria e o țigară. E cafeaua de dimineață pe care o reinvestești după-amiaza. Zațul ei rămâne în ibric până seara ori chiar până a doua zi dimineața.

Oare pot fi cu adevărat o stăpână blajină a acestei veri și a felului în care îmi voi aminti de ea? Sau timpul sapă oricum ca o cârtiță în creierul și în inima mea, laolaltă?

O memorie melancolică de reîmpământenire a prezentului. Nu trecutul aromat și nici prezentul deteriorat, ci altceva, mai aproape de prezent, dar altfel, un corp înmuiat care lasă dâre de umbră.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: