Seniorul Naum (2)

Gellu cu Lyggia 5

Tare mi-ar fi plăcut să îi cunosc pe amândoi (Lyggia și Gellu Naum), întrucât ei sunt, cred, cuplul magic al secolului XX, în ținuturile noastre balcanice. Mai departe un fragment din romanul Zenobia, una din cărțile mele preferate (tatăl meu este și el un fan îndărătnic al acestei cărți)

ZENOBIA (1985)

(fragmente)

Am dus-o pe Zenobia în scobitura digului și am viermuit acolo, nu stiu cât timp, fără să ne spunem o vorbă, întinși umăr la umăr, cu fețele sprijinite de pământul umed al alveolei aceleia; era o mare dragoste și ne lipiserăm unul de altul, în beznă, iar dincolo de noi se întindea pelicula care ne cuprinde pe toti, ca o amibă ascunsă în fiecare dintre noi.

După un timp, m-am dus cu Zenobia la pădure – noi nu ne-am despărțit niciodata, vă rog să retineți amănuntul acesta chiar dacă uneori o să vi se pară altfel – ca să ascultăm foșnetul tufelor și să aflăm vești despre lume; era în zodia batrânilor îndrăgostiți și i-am văzut plutind pe deasupra noastră pe cei doi batrâni uriași care, spre toamnă, acoperă cerul; cât au trecut ei, pădurea s-a umplut de gemete și de mormăituri, ai fi putut jura că tuna; apoi s-au dus: noi doi le-am mulțumit pentru cele aflate și am ieșit, umăr la umăr, pe câmp.

Peste un timp, ne-am dat seama ca splendida toam­nă care acoperise lumea se apropia de sfârșit; și cum, în mlaștini, iernile sunt deosebit de aspre, ne-am pre­gatit pentru hibernare; am lărgit, cu mâinile noastre, scorbura, am căptușit-o cu crengile care ni se ofereau singure, n-am lăsat decât o ușă și o mica fereastră acoperite cu nuiele împletite, ca sa putem deschide la nevoie, am presărat pe jos flori de câmp aproape veș­tejite, am săpat acolo, înăuntru, o gură de apă și, firește, o mică latrină; zilele se scurgeau lente, soarele deve­nea tot mai portocaliu.

Ajunși aici, vă rog să recapitulați pe când eu, în așteptarea iernii, declamam ore în șir, iar Zenobia mă acompania bătând numai cu două degete într-o mica tobă făcută dintr-o bucată de piele găsită pe apă, uscată la vânt și întinsă peste un ciot de lemn scobit; ciudatele ei ritmuri aminteau clămpănitul berzelor care se pregăteau să plece spre sud.

/…/

gelu si lyggia

Am scormonit intens, zile și nopți, cu mâinile noastre, eu și Zenobia, până când scorbura a devenit suficient de mare ca să încapă masa, atunci ne-am așe­zat umăr la umăr lângă fereastră, am depărtat câteva nuiele și am privit afară, peste întinderea de zăpadă; știam că se încheiase o primă etapă a imensei noastre iubiri și așteptam, așa cum unii îndrăgostiți așteaptă venirea copilului care să-i lege altfel și să umple un gol inexistent, văduvindu-i, în bună parte, de mângâierile cuvenite numai lor; ne supuneam blestemului acestui straniu transfer: cineva avea să ne roadă inti­mitatea, unul din bunurile noastre cele mai de preț, și așa mai departe.

(selecție de texte de Florin Balotescu)

 Gellu & Lyggia 3

gellu & lygia

4 Răspunsuri to “Seniorul Naum (2)”

  1. Andrei Codrescu Says:

    „Zenobia,” one of my three books on the desert island. Pupaturi geniului authton mesmeeic si naumic.
    padurosu

  2. PORIFERN Says:

    Lyggia Naum păstra cu drag scrisoarea-cartolina mesmemanuscrisă.🙂 Și cred că, într-adevăr, le-ar fi plăcut să se joace. Căci aveau și ei jocurile lor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: