Seniorul NAUM (1)

Tatăl meu astfel îl numește – Seniorul sau Aristocratul.

La 1 august 2015 vor fi (sunt) 100 de ani de la nașterea lui Gellu Naum, dar eu voi fi plecată într-un loc ascuns, fără vreun simț internautic, așa încât îl sărbătoresc pe Senior în avans, aici și prin alte părți.

02-NaumGellu-1944

 

DESPRE INTERIOR-EXTERIOR

(Despre interior-exterior. Gellu Naum în dialog cu Sanda Roșescu, Pitești, Paralela 45, 2003)

S.R.: Voiam să spun că există tot timpul o legătură între vis şi starea de conştiență, că e o greşeală să dai prioritate visului, fiindcă, în felul acesta, rămâi închis într-un spaţiu destul de străin şi rigid…

Gellu Naum.: Există pericolul lucrului ştiut… Un lucru ştiut poate deveni piedică, poate deveni capcană… Fiindcă vremea era aşa cum era, coşmarul de ieri mi s-a părut normal. M-a mirat doar sentimentul culpabilităţii, neobişnuit la mine, dar sursele îi pot fi uşor găsite: un filmuleţ văzut aseară, combinat cu o carte din care citisem înainte de a adormi. Amândouă, din seria celor făcute special ca să creeze şi să întreţină sentimentul culpabilităţii. Ştii cu câtă meticulozitate lucrează din asta, de sute de ani, instituţiile specializate, laice sau religioase… În fine… Nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre unele semne premonitorii, comune şi visului, şi stării de veghe… În coşmarul de azi-noapte, datorită destinului eroilor din film şi din carte, eram urmărit de nişte personaje rele şi încercam să scap… Dar totul se petrecea, în neconcordanţă şi cu filmul, şi cu cartea, pe o apă, într-o barcă… In coşmarul de ieri-noapte, în care nu exista nici urmă de culpabilitate, mă aflam într-un tren, cu Lygia… Aveam foarte multe bagaje pe care trebuia să le coborîm la prima gară… Geamantane, pachete, undiţe… Trenul urma să oprească un minut şi jumătate. Am organizat cât se poate de atent coborârea: întâi avea să se dea jos Lygia, cu o parte din bagaje, apoi eu, cu o altă parte… Urma apoi să mă mai urc eu o dată ca să iau ce avea să mai rămână în tren după prima coborîre… Lucrând metodic, aş fi avut timp… Dar abia am coborât că trenul, neţinînd seama de orar, a şi pornit. M-am agăţat de uşa vagonului în ultima secundă. Lygia alerga după mine, disperată. Voiam să-i strig să rămână acolo, liniştită, că am să cobor la prima staţie. Dar îi uitasem numele, deşi o vedeam clar în urma trenului. Nu-i mai ştiam numele şi din pricina asta nu puteam să-i vorbesc… Nu-mi mai ieşeau sunete din gură…

Trenul… Unele semne din timpul zilei… Dar mai bine le las pe altă dată… Mai bine să-ţi povestesc ceva plăcut… Uite, ieri am avut nişte treburi, am circulat în părţi foarte diferite, total opuse, ale oraşului… Pe drum, în tramvaie, în autobuze, pe străzi unde ştiu că nu sînt şcoli de muzică, am întîlnit uimitor de mulţi adolescenţi cu viori şi cu violoncele. Perechi. Băieţi şi fete… În nici un caz profesionişti. Era puţin înainte de amiază. I-am întilnit, mereu alţii, fireşte, oriunde m-am dus. Totul se petrecea ca într-un vis, deşi eram cât se poate de treji şi eu, şi ei… Acasă, mă aştepta un prieten venit din provincie, mare amator de concerte. Şi mi s-a plâns tot timpul de vulgaritatea oamenilor de pe străzi, de înghesuiala din autobuze… Trecuse şi el cam pe unde trecusem eu, cam pe la aceeaşi oră, dar nu întâlnise nici urmă de muzician… Lucrurile pot fi aşa sau pot fi altfel, în acelaşi timp, după cât eşti de disponibil. Pînă la noi ordine. Cînd poţi fi disponibil pentru altele şi pentru alt contact cu ele…

S.R.: Da, dar tentaţia e foarte mare şi e greu să nu iei în seamă…

Gellu Naum : Nu. Astea sînt trăiri conştiente care funcţionează şi în vis, şi în starea de veghe. Important e domeniul celălalt, al desfăşurării reale a faptelor, şi în vis, şi în starea de veghe… Cînd mi-ai povestit visul tău, mi-ai povestit nişte fapte şi nişte concluzii care se puteau ivi şi în stare de veghe…

S.R.: De ce nişte fapte şi nişte concluzii?

Gellu Naum : Aşa… Oricum, erau niţeluş scăpate din controlul conştientului… Iar eu ți-am povestit nişte fapte petrecute în stare de veghe… Mă rog, fac separaţia asta fiindcă, până una-alta, nu am încotro. Vreau să spun că eu nu dormeam când circulam prin oraş, adică aveam ochii deschişi… Iar în autobuze, îmi luam şi bilet… Dacă oamenii ar comunica pe planul acesta, ar putea să treacă peste concluziile lor şi ar fi disponibili pentru altceva, care trebuie adăugat, mereu adăugat, chiar dacă răstoarnă ce era la început…

(selecție de Florin Balotescu, cel care din ianuarie 2015 a scris și publicat – în revista Steaua –  un serial întreg dedicat lui Gellu Naum, care poate fi consultat electronic pe site-ul http://www.revisteaua.ro)

2 Răspunsuri to “Seniorul NAUM (1)”

  1. PORIFERN Says:

    Imi vine sa spun doar ca, naumocitind, ai mereu „eruptiva” certitudine ca peste tot „Era o liniste halucinanta, o lenta scufundare, un gol primejdios…” si ca exista prieteni „de o stralucitoare frumusete”.
    La Steaua „e un loc acolo” care cred ca i-ar fi placut Seniorului.

    • ruxandracesereanu Says:

      așa cred și eu, că i s-ar fi potrivit Seniorului la Steaua🙂 Mi-ar fi plăcut să joc șotron sau coțca (la noi așa se numește) cu Gellu Naum!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: