Am scris la cartea aceasta în 2009 și 2010 cu atâta voluptate și voioșie. De sfârșit am sfârșit-o în Creta, într-un hotel cocoțat pe un deal uitat de lume, unde băștinașii din orașul Chania veneau să înalțe zmeie sau să se prefacă zburători de ocazie. Pământul era roșietic, aerul – fierbinte. La amiază scriam oarecum toropită, dar găseam mereu soluție pentru un capitol, pentru o poveste. Întâi de toate era vorba de ceva omagial: Mihail Afanasievici Bulgakov, magister ludi, era conținut în cartea mea în chip fățiș. Dar se mai găseau aici și Andrei Rubliov, Andrei Tarkovski, ba chiar și Wim Wenders (făcătorul filmului Cerul deasupra Berlinului). Erau aici chiar și prichindeii (Spuki și Lolo) din cartea Ținutul Celălalt (scrisă împreună cu Marius Conkan). Pe Alistair Ian Blyth, traducătorul cărții, l-am întâlnit în 2010 sau 2011, iar el mi-a spus că Angelus e un roman post-bulgakovian metafizic. De aici a pornit totul și iată acum traducerea apărută la New Orleans. Pe copertă, prozatorul britanic Lawrence Norfolk – cu care mai schimb mesaje uneori – mi-a scris câteva rânduri pro-bulgakoviene. Cred că Mihail Afanasievici sughite din înalt 🙂
mai 18, 2015 la 7:58 pm |
Most luminous congratulations for this achievement of outmost splendour! It feels like two or more (maybe six?) someshfornian wings spread across the ocean!
mai 18, 2015 la 8:15 pm |
Noctilucus DeScribor Gracias 🙂
mai 18, 2015 la 8:23 pm |
Reblogged this on poriferm and commented:
O apariție fabuloasă.
mai 19, 2015 la 5:16 am |
Mascatule :), gracias!