stalker

polaroid 2

Cum este, oare, să te afli într-o clădire pustie, umplută cu nisip, cu dune vălurite din care iese, ca dintr-un horn prăbușit, angoasa?! Și, totuși, ceva acolo, în acel tumult zvârcolit, te face să te simți în tihnă, ca și cum angoasa ar fi devenit deja epidermă obișnuită sau ca și cum ea, neliniștea, s-ar fi cumințit prin uzură. Și-atunci nu mai rămâne decât să te uiți în urmă după ea, să o privești cum se strecoară după tine, dar cum nu vine să te atingă, ci stă mereu în spatele tău, ca umbra sau, mai exact, ca o lipitoare care s-a înălțat la cer. Dar poate nu e vorba de angoasă și nici de sora ei mai mică, neliniștea, ci doar de sfânta melancolie, de molusca sentimentală de care nimeni nu scapă. Undeva la margine (în față ori în spate ori în lateral) stau ghemuite bucățele din viața ta pe care le cureți, le șlefuiești și le așezi în mozaic. Când mozaicul e gata, dunele de nisip văluresc liniștite, fără niciun pic de violență. E liniște, e dimineață ori seară, e noapte ori lumină. Tu ești aici ca o luntre, dinspre ceva spre altceva și totul pare mult mai simplu decât pe vremea când aveai cuvinte. Acum că le-ai îngropat prin buzunare ori le-ai cusut în vreun sac ești liber de-a binelea. Adevărul este că nu am nimic împotriva melancoliei.

Anunțuri

2 răspunsuri to “stalker”

  1. fumurescu Says:

    … now we are cooking with peanut oil, y’all! :))

  2. mesmeeacuttita Says:

    clown man speaking about

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: