nostalghia

tarkovski nosta

O fografie despre limba pierdută e o icoană despre trădarea pe dinăuntru (când hainele nu au cum să ascundă goliciunea decât pe sfert). În gâtlej e multă uitare, adesea. În gâtlej, apa rece usucă vorbirea, iar poemul se stinge. Când voi vorbi iar despre limbă va trebui să o curăț pe cea veche de scame și pielițe. Scamele cad de jos în sus. Iar pielițele sunt ca niște piulițe. Nu mă joc aici cu niciun cuvânt care sună altfel sau sună exact așa cum sunt obișnuită să sune. Nu mă joc cu vreo vocală în plus ori în minus. În gâtlej apa rece usucă vorbirea, iar, uneori, usucă și respirația din care ies literele ca limfa la vedere.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: