Gellu NAUM
(pentru că anul acesta sunt 100 de ani de la nașterea celui mai subtil și complicat poet suprarealist)
[Era o mare serbare a vuietului…]
Era o mare serbare a vuietului a complicatelor
unelte de seară
a pleoapelor așezate mai sus sau mai jos la intrări sigilate
a obrajilor acoperiți de stampe de scrisori amoroase
(să nu mă ții prea departe de piept)
era o mare gală descriptivă la intersecția inițialelor
cu limba și cerul gurii
migrații de ființe auzite treceau spre gări și spre aeroporturi
pe toiagul înfrunzit al călăuzelor mișunau omizi
Dar să vorbim despre altceva să ne spunem ceea ce știm foarte bine
Lângă supapa cazanului la arhivă
miroseam a iasomie aveam ultima picătură de ploaie căzută între noi
restul suna ca niște monezi mărunte în palma săracului
pe liniile unei chiromanții de cuțit
și meditam jalnic și repetam aici și acum doar ca să le uităm
ca pe niște chei pentru alte uși niciodată închise
o femeie purta o scară înaltă printr-un regn al melancoliei pe care
întâmplător îl detest
aici și acum au fost cu noi pe vapor
le-am sădit acum un an în grădină
în spasmele și în devotamentul lor asudat
Să ne mutăm în ultimul tren de noapte să ne închidem
să ne urcăm pe acoperiș să coborâm prin podea până la traverse
în afara noastră cocoșii anunță sfertul unei ore necunoscute
e o mare gală descriptivă ne salutăm
în transfigurarea macului în dârzenia lui
(așa cu părul despletit printre săbii și fracții)
e o mare gală peste un câmp într-o stare
noi figurăm aici și acolo în legături mai mult sau mai puțin vizibile
un loc ne invită o ceașcă ne conține
cineva ne așteaptă Să nu coborâm
să nu întârziem E și așa destul de târziu
e și așa o mare serbare descriptivă
o femeie cu ochi aș zice venezueli stă pe un scaun
într-o cameră lângă o fereastră
pe acolo trece ultimul tren între da și nu
ea flutură niște crengi nevăzute niște batiste subțiri
ca să nu trezească pasagerii să nu-i tulbure
pe cei ce-și visează iubitele pe când ei bâigâie niște cuvinte de neînțeles
și fiecare geme în colțul gurii celuilalt
aici și acum în cadrul rătăcitor al ferestrelor
Mesmeea Cuttita's Blog 
martie 14, 2015 la 10:59 am |
Am găsit, în câteva locuri, la GN, poate ar trebui să scriem despre asta, câteva… surse de… arome, de parfumuri, de evadări senzoriale. Iasomie, heliotrop, mătrăgună. Abia acum realizez că, de fapt, prin parfumuri, celebrăm nu doar paradisul senzațiilor, ci tocmai „domeniul presimțirilor”, cel în care călătorim cum putem, vorba lui, stând în cadre rătăcitoare de fereastră. Și așa, stând pe loc și privind, facem, de fapt, cea mai amețitoare dintre toate călătoriile, aceea în care ne atingem de ceilalți, de fereastra lor – pe care o deschidem numai și numai ca să ne presimțim – iar ei se ating de noi, de fereastra noastră și ne privim fără să ne spionăm, cercetăm fără să studiem, facem poate doar o serbare descriptivă amin (ar fi zis, poate GN) 🙂
martie 14, 2015 la 5:22 pm |
Mă gândesc la un parfum obținut din iasomie, heliotrop și mătrăgună :), cu numele Zenobilygia 🙂
martie 14, 2015 la 5:43 pm |
Asta ar fi ceva nemaipomenit! ZENobligeYA sau zeNOBILigea sau zenobily sau…
martie 15, 2015 la 1:27 pm |
Porifernul porifernic alchimizează 🙂