La Hoia

Întrucât am făgăduit că voi spune și povestea asta, iată o fac acum. Am istorisit cum se petrecea săniușul pe Tăietura Turcului, în cartierul Grigorescu din Clusium, odinioară, cu puzderia de săniuțe de toate soiurile, care mai de care mai ciudată și mai lustruită ori șlefuită pentru săniat (din fier, din plastic, din lemn). Dar duminica,ei, bine, duminica, săniatul nu se mai petrecea pe Tăietura Turcului, căci nu ar mai fi încăput copiii, nici săniile, nici părinții care, uneori, veneau alături de copii (ca să nu își rupă vreo mână ori vreun picior prichindeii lor!). Duminica, de pe la ora 11.00, toată șleahta, tot soborul pornit la săniat se muta pe colinele din pădurea Hoia. Drept care duminica nu se mai numea duminică, în vremea iernilor depline, strașnice, cu zăpadă doldora – ci duminica se numea La Hoia. Era ca un fel de han sau motel pentru copii și adolescenți. Un han în aer liber, unde în termosuri se găsea ceai, prin buzunare erau sandviciuri sau fructe, iar prin rucsacuri ori pungi se găseau chiar și haine de schimb pentru săniatorii care cădeau prea des și se făceau zloată de la zăpadă și ghețuș. Erau vreo trei coline La Hoia, una dupa alta, cred ca ultima era cea mai râvnită, cea mai admirată și mai lustruită pentru săniuș. Și în susul colinei, dar și în josul ei, se găseau întotdeauna chibiți, adică prichindei sau părinți care stăteau pe margine și vegheau săniatul. Dar ei nu stăteau pur și simplu, ci clămpăneau mereu din gură, dădeau sfaturi, ziceau poante, glume, strigau, bombăneau. Mi-aduc aminte că duminica o porneam La Hoia, grupați pe vârste și pe blocurile în care locuiam: erau mai întâi blocurile turn, apoi cele cu patru etaje, acvariile sau burdufurile – cum le spuneam noi. Ne așteptam unii pe alții la poalele Tăieturii Turcului, apoi o porneam. Sus, la coline, ne grupam pe vârste și amiciții, care, cum, la ce colină urma să fie mușteriu. Aici nu mai mergea să strig sus și tare că nu mai știu să conduc, fiindcă săniatul era în șir, în șnur adică, după o disciplină de la sine înțeles, ca să nu fie accidente. Ca mărgelele pe ață săniam unii după alții. Cred că șnurul acesta alunecăcios dura vreo două ore, după care ne apuca pe toți o flămânzeală grozavă, drept care, tot în șir, o porneam spre casă. Iar în drumul spre casă se petrecea lucrul acela care îmi plăcea grozav, cel mai mult de fapt. Anume. Legam săniile, unele de altele, fiecare sanie o cuprindea cu frânghia sau cureaua sau elasticul pe cea din față, astfel încât se forma un cârnat de sănii, un lanț pe care îl duceau doar cei mai mari. Picii (piticii, adică) veneau cu mâna în buzunar. Dar șirul acela de sănii purtat astfel acasă ne făcea  să ne simțim ca niște eschimoși la Poli, sau ca niște siberieni sau ca niște indieni în Munții Stâncoși. Eu, cel puțin, senzația aceasta am avut-o întotdeauna în acele duminici de odinioară, în care mă întorceam, în șleahtă, de la săniat de La Hoia, flămândă, îmbujorată, febrilă, dar bucuroasă de parcă aș fi urcat pe Everest. Era un fel de întoarcere acasă în formație de castă sau elită sau dinastie, datorită săniilor înșiruite unele după altele și aduse spre blocuri ca niște trofee. Erau niște duminici înzăpezite, dar magice în albețea lor sticloasă. Mulți dintre noi nici nu voiam să ne aruncăm săniile, după ce se stricau, ci le păstram prin cămară, ani întregi, ca și cum ele ar fi fost o bucată dintr-un mic război de cucerire, în care fusesem învingători, deși fără steaguri. Simțământul acela de duminică de iarnă era aproape inefabil, nu știu cum altfel să explic. Astăzi e tot duminică și e iarnă, iar eu mi-am adus aminte de săniile mele de eschimosă-siberiană-apașă. Pe vremea aceea, aveam ce-aveam cu apașii, ziceam că-s cei mai iscusiți în toate faptele de arme, inclusiv în săniat :).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: