Somnul turcesc de iarnă (o îmbiere)

kis_uykusu

 „Winter Sleep”- în regia lui Nuri Bilge Ceylan. Stepa turcească (asemenea celei rusești) are privilegiul de a gesta absențe și răgazuri, fisuri de astupat cu senzații și imagini – și mai ales cu dorința de a înțelege ce se întâmplă. Stepa turcească e umplută cu tristețe și, precum în cazul stepei rusești, și aici tristeţea este o plecare a ceva, o lipsă care se aşterne în toate, o lume pierdută care se va întoarce doar atunci când vom reînvăţa cum se naşte şi cum se păstrează bucuria. Pentru așa ceva, însă, trebuie nădejde și răbdare. Nu există ruşine în tristeţe, aşa cum nu există nici ruşine în bucurie. Şi una, şi cealaltă sunt drumuri de străbătut mai cu seamă atunci când la margine veghează oarecare suferinţă. Căci există o suferinţă lucidă şi asumată în tristeţe, aşa cum există o suferinţă străină şi nevăzută în bucurie.

Un film-acuarelă de văzut neapărat iarna. Cehovian sută la sută, dostoievskian pe sfert și tarkovskian omagial, în stilul delicat al turcului Ceylan, care e un regizor de atmosferă și cu straturi. Din peliculele lui Ceylan mai recomand neapărat „Kasaba” (1987) cu care „Winter Sleep” este înrudit.

Am stat cele trei ore și un sfert ale filmului, îngropată într-unul din fotoliile capitonate ale cinematografului, ca într-un iglu-cafenea, cu ceaiuri, samovare și bucăți de zahăr candel. Și acolo aș fi rămas, dacă nu s-ar fi sfârșit filmul. Așa încât cine nu a fost la somnul iernatic și turcesc să meargă, întrucât are ce vedea, simți și povesti.

Tăcerile din somnul turcesc de iarnă sunt niște cuvinte scrise cu cerneală invizibilă, iar cuvintele multe și pătimașe (uneori) sunt nepotriviri și pauze de viață. Cum mărturisea cineva, o tânără femeie : zăpada îți rămâne pe retină. O altă femeie spunea că limba turcă se preschimbă aici într-o rusească sufletească de-a binelea. Stepa turcească plonjează peste spectatorul din cinematograf și îl bântuie. Un film de văzut la cinematograf, într-un cuib mare, iar nu acasă, pe laptop, un film care trebăluiește în om mult timp după și nu îl lasă-n pace.

Anunțuri

2 răspunsuri to “Somnul turcesc de iarnă (o îmbiere)”

  1. Andreotti Says:

    Și-n mine a trebăluit mult timp somnul ăsta anatolian, arid și-n același timp atât de fertil. Sunt unele imagini, imagini ca mușuroaiele Capadochiei, care și acum mă băntuie…

  2. mesmeeacuttita Says:

    îngerii, ca și ghiavolii, trebăluiesc și nu se lasă domoli 🙂

    în filmul lui Ceylan, peisajul e un ceai negru rusesc în toată regula!

    wintering…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: