„E mort Ulysse, moarte nimfele, mort Homer.”

GEDSC DIGITAL CAMERA

„Dar câtă realitate mai rămâne în lumea – chiar aidoma celei actuale – resuscitată în ODISEEA? E mort Ulysse, moarte nimfele, mort Homer. Rămân nealterate doar ființele imaginare ca, de pildă, uriașul Polifem.” (Leonid Dimov, 1970) Scriu acum la un eseu despre Dimov (poezia și textele sale teoretice) și sunt frapată de ascunzișurile, deschiderile și hibridările pe care le găsește autorul acesta, făcând o breșă în scotocirea irealului. Realul nu exclude irealul, mai ales fiindcă irealul este dublu ramificat în posibil și imposibil. Aici se găsește, de fapt, cheia hibridării și a alchimiei activ-pasive pe care Leonid Dimov o intuiește și râvnește să o teoretizeze, deoarece are șansa de a jongla atât cu posibilul, cât și cu imposibilul. Irealitatea se imprimă cu și de real, prin urmare, irealitatea nu mai este unică ori omogenă, fiindcă nici realitatea nu mai este astfel. Paleta de soluții este multiplă și mereu în mișcare, datorită unificării contrariilor.

Anunțuri

15 răspunsuri to “„E mort Ulysse, moarte nimfele, mort Homer.””

  1. scorchfield Says:

    Într-o pictură plină de duioșie Redon îl reprezintă un ciclop ca fiind uman. Gide îl descrie pe Minotaur într-o latură sentimentală nemaiîntâlnită. Sunt artiști care trec de partea cealaltă a mitului și prin asta se mai adaugă, nu se ia.

    Iei și lipsești atunci când îi omori pe zei, le sugrumi pe nimfe și-ți dorești ca Ulise să se-nece. S-a mai trecut prin asta.

    • mesmeeacuttita Says:

      Există ciclopi și ciclopi 🙂
      Aici era vorba despre legatura tumultuoasă dintre realitate și ficțiune, în perspectiva problematizantă a lui Dimov.
      Ulise e mort doar in pripă critică, Homer e mort doar fictiv, iar nimfele, ehei, himfele tocmai ne șoptesc năzdrăvănii :)))

      • scorchfield Says:

        E OK, am înțeles ideea.
        Într-una din zile finale ale anului trecut am simțit că a murit Ulise. Starea de rău s-a înrăutățit asemeni unei furtuni pe mare plecând pe cer senin, hula interioară mi-a născut un vertij real. Am realizat că odată ce l-ai găsit pe Ulise -și nu toată lumea caută asta, moartea lui este preludiul unei morți reale.

  2. Valeriu Gherghel Says:

    Rux, dar mor personajele astea fictive de parca ar fi vii, începe să mi se facă frică. Te pomini ca și rabbi Akiba al meu o fi murit, săracul, deși unii mi-au zis că e nemuritor. Am sa ma interesez…

    Da Homer nu putea muri, fiindca-i o inventie de-a grecilor, cica n-a existat neam, e ficțiune pură :).

    • mesmeeacuttita Says:

      Valeriu – Akiba nu moare, fiindcă e înțelept foarte și știe să-și prezerve posteritatea imediată 🙂 Pun rămășag că o să gireze destule narațiuni filosofice în următorul deceniu!

      Personajele mor mai degrabă în mintea și în barba bulgărească a lui Dimov – fiind poet oniric-lucid îi putem acorda acest drept :)))

      Homer era Remoh, doar la noi a ajuns altfel numele lui :)))
      (nu știai că ficțiunile pure sunt impure din cauza biochimiei și a biogeneticii actuale?!)

      P.S.
      Domnule Scorchfield, Ulise nu are cum să se înece, va fi întotdeauna salvat de ondinele lui secrete 🙂

      • scorchfield Says:

        „Ce este o vibrație?”
        Și în felul acesta toate ce se mișcă se opresc, gândind răspunsul!
        Zenon și săgeata lui.
        Toate poveștile ce ating la ultima zbatere sufletul uman, cel puțin în spațiul nostru european, nu pot fi egalate de cea a generalului roman Aemilius Paulus povestită de Plutarh și reînnoită de Mihail Stasinopoulos.
        Nu există echivalent în toată cultura creștină și însăși povestea a fost ocolită de prelați.
        Cultura orientală nu ni se potrivește -nouă europenilor, și Nietzsche, dar chiar și Jung au ajuns la această concluzie.
        „În secolul al II-lea, discuții despre înfățișarea persoanei lui Iisus.
        Sfîntul Chiril și Sfîntul Justin: pentru a da întregul sens întrupării, el trebuia să aibă o înfățișare abjectă și respingătoare. (Sfîntul Chiril: „cel mai îngrozitor dintre fiii oamenilor“.)
        Dar spiritul grec: „Dacă nu e frumos, nu este Dumnezeu“. Au
        învins grecii.” Albert Camus, Carnete, oct.1941

  3. mesmeeacuttita Says:

    Mr. Scorchfield dixit !

    Cand este vorba de sfinti – sunt de acord în general (in rest am indoieli de nesfanta si post–post-moderna) :)))

  4. Valeriu Gherghel Says:

    Nu poate fi secolul II. Discutiile cu privire la infatisarea lui Iisus apar mai tarziu, cred. Poate secolul IV. Ramane de verificat …

  5. Valeriu Gherghel Says:

    Nenorocitul de Chiril (daca vorbim de Chiril al Alexandriei) a trait in secolele IV – V. El se face vinovat de moartea Hypatiei din acelasi oras. Cf. http://en.wikipedia.org/wiki/Cyril_of_Alexandria

  6. mesmeeacuttita Says:

    zic să vă lămuriți atunci unul pe altul si apoi să mă lămuriți si pe mine (cu siguranță referințele mele nu sunt atât de amănunțite și la obiect în chestiunea de față)!
    🙂

  7. Valeriu Gherghel Says:

    O sa ne intalnim la o bere si vom transa acolo disputa :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: