așteptându-mă în oglindă

GEDSC DIGITAL CAMERA

“Dacă aș avea puțin noroc mi-aș regăsi chipul așteptându-mă în oglindă. Iar dacă nu, tot nu mi-aș pierde speranța: aș putea să-l recuperez din strălucirea unei vitrine și ne-am întoarce împreună acasă la mine să cinăm față-n față, fără ranchiună și remușcări, dând dracului regimul bunului-simț care ne-a lipsit de seva zilelor și fără să avem nevoie de un ghiveci cu flori de plastic ca să ne apere de singurătate. ”

(António Lobo Antunes, fragment din “Inima inimii”, traducere de Dinu Flămând, Humanitas, 2014)

Anunțuri

2 răspunsuri to “așteptându-mă în oglindă”

  1. scorchfield Says:

    Prețuiesc oglinda pentru muțenia ei.
    Oricât m-aș strădui să țip, de partea cealaltă nu se aude nici un zgomot, un ecou îmi parvine poate, dar știu că-mi aparține.
    Totul se datorează vitezei cu care oglinda reușește să se aprindă. În urma acestei scânteii îmi apare chipul, dar creierul meu nu sesizează această bruscă renaștere, ci doar ecoul.
    Ecou care tulbură urechea, zguduie imaginea.
    În oglindă, reflectarea mea, duce mâinile la urechi.

  2. mesmeeacuttita Says:

    … ar trebui, poate, să îl întrebați direct pe Lobo Antunes ce anume crede despre ipoteza dvs. 🙂
    mie îmi convine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: