cearceafuri, colace, bărci

IMG_2068

Când eram mică, îmi plăcea să stau între cearceafuri, întrucât de acolo credeam eu că se aud mările și oceanele de pe partea celalaltă. De fapt era un singur cearceaf, pe care îl mototoleam și răsuceam până făceam straturi ghemuite din pânză, ca nodurile mărinărești, doar că nu erau noduri, ci smotoceli de și în pânză. Mama spunea că am vocația cuibăritului sau măcar a furtului din cuiburi, în vreme ce tatăl meu spunea că am dispoziție pentru palimpsest. Lucrul acesta l-am ținut minte atunci când, 30 de ani mai târziu, am înotat sub apă, într-un golf mediteraneean, nemaiauzind nimic din lucrurile lumii de la suprafață. Înotul meu era tot o smotoceală, o răsuceală, atâta doar că în loc de pânză aveam la îndemână apă. Așa se face, hmmm, că numitele cearceafuri din copilărie au fost de fapt primele mele colace de salvare ori chiar bărci cu ajutorul cărora am învățat să înot înainte ca acest lucru să se petreacă în realitate, într-un lichid uriaș și turcoaz.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: